27:1 FAMILII MISIONARE
27:2 Este nevoie de familii misionare care să se stabilească în locuri pustii. Fermieri, cei pricepuţi în afaceri, constructori şi toţi cei care sunt calificaţi în diferite meserii şi îndeletniciri să desţelenească pământul, să creeze locuri de muncă, să-şi construiască şi pentru ei case modeste şi să-şi ajute vecinii.
27:3 Locurile nepromiţătoare din natură, locurile sălbatice au fost făcute atrăgătoare de către Dumnezeu, căci a pus lucruri frumoase printre cele deloc ispititoare. Aceasta este lucrarea la care suntem chemaţi. Chiar şi locurile pustii ale pământului, unde priveliştea pare neatrăgătoare, pot deveni o adevărată grădină a lui Dumnezeu.
27:4 "În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel" (Isaia 29,18.19).
27:5 Instruindu-i în meserii practice, adesea îi putem ajuta mult mai eficient pe cei săraci. Ca regulă, cei care nu au fost învăţaţi să muncească nu au obiceiurile hărniciei, perseverenţei, economiei
27:6 şi tăgăduirii de sine. Ei nu ştiu cum să se descurce. Adesea, prin lipsa de chibzuinţă şi judecată se iroseşte ceea ce ar menţine familiile lor într-o stare de decenţă şi confort, dacă ar fi folosit cu grijă şi cu economie. "Multă hrană este în ţarina celui sărac; dar aceasta este cea care este prăpădită din lipsă de judecată." [Traducerile GBV şi Cornilescu redau textul astfel: "Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din cauza nedreptăţii lor." Varianta King James este: "Much food is in the tillage of the poor; but there is that is destroyed for want of judgment." Implicaţia este evidentă în traducerea din limba engleză: "but there is" (dar aceasta este - altfel spus, această hrană multă); "that is destroyed" (cea care este irosită, distrusă); "for want of judgment" (din lipsă de judecată). Versetul este spiritual numai în măsura în care surprindem caracterul practic al pildei date. Redările GBV şi Cornilescu nu surprind, după părerea traducătorului, relaţia urmărită de autorul Pildelor, şi anume aceea dintre eficienţă şi înţelepciune; astfel, prin înlocuirea cuvântului "judecată" cu "nedreptate", se pierde logica relaţiei cauză - efect; în acelaşi fel, considerăm că prima frază nu sugerează sărăcia, căci, dacă ogorul "dă hrană îmbelşugată", nu mai putem vorbi de un sărac truditor al pământului (n.tr.). ] (Proverbe 13,23)
27:7 Noi le putem da celor săraci şi în acelaşi timp să le facem rău, deprinzându-i să fie dependenţi. O asemenea dăruire încurajează egoismul şi starea de neajutorare. Adesea ea duce la lenevie, comportament ciudat şi necumpătare. Nici un om care îşi poate câştiga singur traiul nu are dreptul de a depinde de alţii. Zicala "lumea să îmi ducă grija" [Zicala este din limba engleză şi, tradusă cuvânt cu cuvânt, ea ar fi redată prin "lumea îmi datorează (mijloacele de) trai" (the world owes me a living", n.tr.). ] are în sine esenţa falsului, înşelăciunii şi furtului. Lumea nu datorează nimic nici unui om care este capabil să lucreze şi să-şi câştige singur existenţa.
27:8 Adevărata milostenie îi ajută pe oameni să se ajute singuri. Dacă ar veni cineva la uşa noastră să ne ceară de mâncare, n-ar trebui să-l lăsăm să plece flămând; sărăcia lui poate fi rezultatul unei nenorociri. Dar adevărata binefacere înseamnă mai mult decât nişte simple daruri. Înseamnă interesul real în ce priveşte bunăstarea altora. Ar trebui să căutăm să înţelegem nevoile celor săraci şi deznădăjduiţi şi să le dăm ajutorul care le va folosi cel mai mult. A investi cugetul, timpul şi efortul personal este mult mai mult decât a da doar bani. Dar aceasta este milostenia adevărată.
27:9 Cei ce sunt învăţaţi să muncească pentru plată vor învăţa mult mai grabnic care este valoarea cea mare a acestui lucru. Şi, învăţând să se descurce singuri, ei dobândesc ceea ce îi va face nu numai să se întreţină singuri, ci să fie capabili să-i ajute şi pe alţii. Învăţaţi-i importanţa îndatoririlor vieţii pe cei care îşi irosesc ocaziile. Arătaţi-le că religia Bibliei nu-i învaţă pe oameni să fie leneşi. Hristos a încurajat întotdeauna hărnicia. "De ce staţi aici toată ziua fără lucru?", le-a spus el celor leneşi. "Cât este ziuă, trebuie să lucrez (...); vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze" (Ioan 9,4).
27:10 Este privilegiul tuturor acela de a da o pildă, în viaţa de familie, în obiceiurile, practicile şi rânduielile lor, despre ceea ce poate face Evanghelia pentru cei care ascultă de ea. Hristos a venit în lumea noastră pentru a ne da un exemplu despre ceea ce putem deveni. El pretinde de la urmaşii Săi să fie modele de corectitudine în toate împrejurările vieţii. El doreşte ca asupra lucrurilor practice să se vadă amprenta divină.
27:11 Propriile noastre cămine şi împrejurimile lor ar trebui să fie pilde spre învăţătură, care să ne instruiască în căile de schimbare în bine, astfel ca hărnicia, curăţenia, gustul şi rafinamentul să poată lua locul leneviei, murdăriei, grosolăniei şi neorânduielii. Prin vieţile şi exemplul nostru, îi putem ajuta pe alţii să-şi dea seama ce este respingător în caracterul sau în anturajul lor şi îi putem încuraja - cu delicateţe creştină - să facă schimbări. Pe măsură ce manifestăm interes în ceea ce îi priveşte, vom găsi ocazii să-i învăţăm cum să-şi canalizeze cel mai bine puterile.