25:1 PRINCIPII ÎN AFACERI
25:2 Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobă nici o politică de îmbogăţire a unei clase sociale prin apăsarea şi suferinţa alteia. În toate tranzacţiile noastre comerciale, el ne învaţă să ne punem în locul acelora cu care tratăm, să nu ne uităm numai la lucrurile noastre, ci şi la ale celorlalţi. Cel care va profita de nenorocirile altuia pentru folosul său sau care caută să câştige de pe urma slăbiciunii sau incompetenţei altuia este un călcător atât al principiilor, cât şi al preceptelor Cuvântului lui Dumnezeu.
25:3 "Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei" (Deuteronom 24,17). "Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog; ci să stai afară şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog. Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat în zălog" (Deuteronom 24,10-12). "Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; căci este singura lui învelitoare; (...) cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv" (Exod 22,26.27). "Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi să nu înşele pe fratele lui" (Levitic 25,14).
25:4 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii. (Matei 7,12)
25:5 "Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere" (Levitic 19,35). "Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică. Să n-ai în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică" (Deuteronom 25,13.14).
25:6 "Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte şi hine drepte" (Levitic 19,36).
25:7 "Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine" (Matei 5,42). "Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă" (Psalm 37,21).
25:8 "Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua în amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi (...) fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!" (Isaia 16,3-4)
25:9 Planul pe care l-a dat Dumnezeu lui Israel pentru vieţuirea sa a fost conceput ca o pildă pentru întreaga omenire. Dacă aceste principii ar fi puse în practică astăzi, ce diferită ar fi faţa acestei lumi!
25:10 În spaţiul vast pe care-l ocupă natura, este încă loc şi pentru cei care se chinuie să-şi găsească un cămin. În sânul ei există suficiente resurse pentru alimentarea lor. Ascunse în adâncimile pământului, există binecuvântări pentru toţi care au curaj, voinţă şi perseverenţă pentru a-i aduna comorile.
25:11 Lucrarea pământului, ocupaţia pe care i-a dat-o Dumnezeu omului în Eden, deschide un câmp de activitate în care mulţimile au ocazia să-şi câştige traiul.
25:12 Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă [Versetul citat se mai poate traduce şi "... locuieşte în ţară şi hrăneşte-te în credincioşie." Varianta biblică folosită de Ellen G. White este astfel: "Locuieşte în ţară şi adevărat că vei fi săturat." (n.tr.) ] în credincioşie. (Psalm 37,3)
25:13 Mii şi zeci de mii dintre cei care stau înghesuiţi în marile oraşe, aşteptând o ocazie de a câştiga o plată de nimic, ar putea lucra pământul. În multe cazuri, această plată de nimic nu este cheltuită pe pâine, ci este pusă în sertarul vânzătorului de băuturi alcoolice, pentru a căpăta ceea ce distruge sufletul şi trupul.
25:14 Mulţi consideră munca o corvoadă ingrată şi încearcă să-şi câştige existenţa prin înşelăciune, mai degrabă decât prin lucru cinstit. Această dorinţă de a-şi asigura traiul fără muncă deschide poarta ticăloşiilor, viciului şi nelegiuirilor aproape fără limită.