22:1 PLANUL LUI DUMNEZEU CU ISRAEL
22:2 În planul lui Dumnezeu pentru Israel, fiecare familie avea o locuinţă în ţară, cu pământ arabil suficient. În felul acesta, erau asigurate
22:3 atât mijloacele, cât şi stimulentul pentru o viaţă folositoare, caracterizată de sârguinţă şi independenţă materială. Şi nici cel mai inventiv om nu a reuşit vreodată să aducă un plan mai bun. Îndepărtării lumii de la acest plan se datorează, într-o mare măsură, sărăcia şi nenorocirea care există astăzi.
22:4 La aşezarea lui Israel în Canaan, pământul a fost împărţit întregului popor; numai leviţii, ca slujitori ai sanctuarului, au fost excluşi de la distribuirea egală a terenului. Seminţiile erau luate ca număr de familii, iar fiecărei familii, după numărul de membri, i se atribuia o moştenire.
22:5 Şi chiar dacă cineva putea dispune o vreme de proprietatea sa, nu putea vinde pentru totdeauna moştenirea copiilor săi. Când putea să-şi răscumpere pământul, el avea libertatea s-o facă în orice moment. Datoriile erau iertate din şapte în şapte ani, iar în al cincizecilea an, anul jubileu, toate proprietăţile funciare (agricole) se întorceau la proprietarul originar.
22:6 "Pământurile să nu se vândă de veci", a fost rânduiala Domnului; "căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici. De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri. Dacă fratele tău sărăceşte
22:7 şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om (...) îi stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, (...) să se întoarcă la moşia lui. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie" (Levitic 25,23-28).
22:8 "Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui" (Levitic 25,10).
22:9 Astfel, fiecare familie îşi avea proprietatea asigurată şi exista un sistem de protecţie atât împotriva extremei bogăţiei, cât şi împotriva celei a sărăciei.