21:1 DEZAMĂGIRI, PRIMEJDII
21:2 Cei care lucrează pentru cei căzuţi vor fi dezamăgiţi de mulţi care promit să facă o reformă. Mulţi nu vor face decât o schimbare superficială în obiceiurile şi practicile lor. Ei acţionează din impuls şi, pentru o vreme, poate părea că s-au îndreptat; însă nu există o schimbare reală a inimii. Ei nutresc aceeaşi dragoste de sine, au aceeaşi "foame" după plăceri nesăbuite, aceeaşi dorinţă de a ceda în faţa comodităţilor. Ei nu ştiu ce înseamnă zidirea caracterului şi nu poţi avea încredere în ei ca oameni cu principii solide. Ei şi-au degradat puterile mintale şi spirituale pentru satisfacerea poftei şi pasiunii, şi aceasta îi face să fie slabi. Sunt nestatornici, capricioşi. Pornirile lor sunt îndreptate către senzualitate. Aceste persoane sunt adesea o sursă de pericol pentru alţii. Fiind consideraţi bărbaţi şi femei care s-au pocăit, li se încredinţează răspunderi şi sunt puşi acolo unde influenţa lor îi corupe pe cei nevinovaţi.
21:3 Chiar şi aceia care caută în mod sincer să se schimbe n-au trecut de pericolul de a cădea. Ei trebuie să fie trataţi cu multă înţelepciune şi, de asemenea, cu bunătate. Dispoziţia de a-i flata şi înălţa pe cei care au fost salvaţi din cele mai mari adâncimi se dovedeşte uneori a fi chiar ruina lor. Obiceiul de a invita bărbaţi şi femei să-şi spună în public experienţa vieţii lor de păcat este foarte periculos atât pentru vorbitor, cât şi pentru auditori. A te ocupa cu scene de păcat este un lucru care strică mintea şi sufletul. Iar importanţa dată celor salvaţi este dăunătoare pentru ei. Mulţi ajung să creadă că viaţa lor păcătoasă le-a conferit o anumită distincţie. Sunt încurajate dragostea de a deveni notoriu şi spiritul de încredere de sine infatuată, care se dovedesc fatale pentru suflet. Numai în neîncredere faţă de sine şi în dependenţă de îndurarea lui Hristos pot ei rămâne neclintiţi.
21:4 Toţi aceia care dovedesc o adevărată convertire ar trebui să fie încurajaţi să lucreze pentru alţii. Nimeni să nu întoarcă înapoi un suflet care părăseşte serviciul lui Satana pentru a intra în serviciul lui Hristos. Când cineva dovedeşte că Duhul lui Dumnezeu lucrează în el, daţi-i toate încurajările pentru a intra în serviciul Domnului. "Să arătaţi înţelegere faţă de cei care se îndoiesc" (Judecători 22). Aceia care au înţelepciunea care vine de la Dumnezeu vor vedea suflete care au nevoie de ajutor, pe aceia care s-au pocăit în mod sincer, dar care, fără încurajare, nici nu ar îndrăzni să nădăjduiască. Domnul va pune în inimile slujitorilor Săi dorinţa de a-i pofti pe aceşti pocăiţi sfioşi la tovărăşia lor plină de iubire. Oricare au fost păcatele lor persistente, oricât de jos au căzut, când vin la Hristos cu sufletul sfâşiat, El îi primeşte. Atunci daţi-le să facă ceva pentru El! Dacă doresc să lucreze pentru ridicarea altora din groapa distrugerii din care ei înşişi au fost salvaţi, daţi-le această ocazie. Aduceţi-i în compania creştinilor cu experienţă, pentru a putea câştiga tărie spirituală.
21:5 Umpleţi-le inimile şi mâinile cu lucrarea pentru Maestru.
21:6 Când lumina străluceşte în suflet, unii care păreau dedaţi păcatului cu totul vor deveni lucrători încununaţi de succes pentru exact acelaşi tip de păcătoşi cum au fost ei înşişi odinioară. Prin credinţa în Hristos, unii se vor ridica până la locuri înalte de slujire şi li se vor încredinţa răspunderi în lucrarea de salvare a sufletelor. Ei văd unde stă propria lor slăbiciune, îşi dau seama de stricăciunea firii lor. Ei cunosc tăria păcatului, puterea obiceiului rău. Îşi dau seama de incapacitatea lor de a birui fără ajutorul lui Hristos, iar strigătul lor neîncetat este: "Mă prind cu sufletul meu neputincios de Tine."
21:7 Aceştia îi pot ajuta pe alţii. Cel care a fost ispitit şi încercat, a cărui speranţă dispăruse aproape complet, dar care a fost salvat auzind o solie de iubire, poate pricepe ştiinţa salvării de suflete. El, a cărui inimă este umplută cu dragoste pentru Hristos, pentru că el însuşi a fost căutat de Mântuitorul şi adus înapoi la turmă, el ştie cum să-i caute pe cei pierduţi. El îi poate îndruma pe păcătoşi către Mielul lui Dumnezeu. El s-a predat fără rezerve lui Dumnezeu şi a fost acceptat în Fiul iubit. Mâna care a fost întinsă în slăbiciune după ajutor a fost prinsă. Prin lucrarea unor astfel de suflete, mulţi fii rătăcitori vor fi aduşi la Tatăl.
21:8 Pentru fiecare suflet care se luptă să se ridice dintr-o viaţă de păcat la o viaţă de curăţenie, marele element de putere stă în singurul "Nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi" (Fapte 4,12). "Dacă însetează cineva" după o nădejde dătătoare de odihnă, după o izbăvire de înclinaţii păcătoase, Hristos spune "să vină la Mine şi să bea" (Ioan 7,37). Singurul remediu împotriva viciului sunt harul şi puterea lui Hristos.
21:9 Hotărârile bune luate în propria tărie nu sunt de nici un folos. Nici toate jurămintele din lume nu vor stinge puterea obiceiului rău. Oamenii nu vor exercita cumpătarea în
21:10 toate lucrurile, până când inimile lor nu sunt înnoite prin har divin. Nu ne putem opri să păcătuim nici o clipă. În fiecare moment, suntem dependenţi de Dumnezeu.
21:11 Adevărata schimbare începe prin curăţirea sufletului. Lucrarea noastră pentru cei căzuţi va avea un succes real numai când harul lui Hristos remodelează caracterul, iar sufletul este adus într-o legătură vie cu Dumnezeu.
21:12 Hristos a trăit o viaţă de ascultare desăvârşită faţă de Legea lui Dumnezeu şi, prin aceasta, a stabilit un exemplu pentru fiecare fiinţă omenească. Trebuie să trăim viaţa pe care a trăit-o El în această lume, prin puterea Sa şi sub învăţătura Sa.
21:13 În lucrarea noastră pentru cei căzuţi, cerinţele Legii lui Dumnezeu şi nevoia de a-I fi loiali trebuie să fie imprimate asupra minţii şi inimii. Să nu uitaţi niciodată să arătaţi că există o diferenţă clară între unul care Îi slujeşte lui Dumnezeu şi altul care nu Îi slujeşte. Dumnezeu este iubire, însă El nu poate scuza nesocotirea voită a poruncilor Sale. Prevederile legale ale guvernării Sale sunt de aşa natură, încât oamenii nu se pot sustrage consecinţelor lipsei de loialitate. El nu-i poate onora decât pe aceia care-L onorează. Comportamentul pe care-l are omul în această lume îi hotărăşte soarta veşnică. El va secera ceea ce a semănat. Cauza va fi urmată de un efect.
21:14 Nimic mai prejos de supunere totală nu poate împlini standardul cerinţei lui Dumnezeu. El nu a lăsat cerinţele Sale nedesluşite. Nu a prescris nimic care să nu fie necesar pentru aducerea omului în armonie cu El. Avem datoria de a îndrepta atenţia celor păcătoşi către idealul stabilit de El pentru caracter şi de a-i conduce la Hristos, acest ideal putând fi atins numai prin harul Său.
21:15 Mântuitorul a luat asupra Lui neputinţele firii omeneşti şi a dus o viaţă fără păcat, pentru ca oamenii să aibă siguranţa biruinţei, în ciuda slăbiciunii naturii umane. Hristos a venit să ne facă "părtaşi la natura divină", iar viaţa Sa declară că umanul, combinat cu divinul, nu comite păcat.
21:16 Mântuitorul a biruit pentru a-i arăta omului cum poate birui la rândul său. Hristos a întâmpinat toate ispitele lui Satana cu Cuvântul lui Dumnezeu. Încrezându-Se în făgăduinţele lui Dumnezeu, El a primit putere să asculte de poruncile Lui, iar ispititorul n-a putut câştiga nici un avantaj. La fiecare ispită, răspunsul Său era: "Stă scris". Tot aşa, Dumnezeu ne-a dat şi nouă Cuvântul Său, prin care să ne împotrivim răului. Ne-au fost date făgăduinţe enorm de mari şi preţioase, pentru ca, prin acestea, "să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă" (2 Petru 1,4).
21:17 Îndemnaţi-l pe cel ispitit să nu se uite la împrejurări, la slăbiciunea persoanei sau la puterea ispitei, ci la puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Toată tăria Sa ne aparţine. "Strâng Cuvântul Tău în inima mea", spune psalmistul, "ca să nu păcătuiesc împotriva Ta." "După cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori" (Psalmi 119,11; 17,4).
21:18 Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4, 13.19)
21:19 Insuflaţi-le oamenilor curaj, vorbindu-le; înălţaţi-i la Dumnezeu în rugăciune. Mulţi care au fost biruiţi de ispită sunt umiliţi de eşecurile lor şi simt că este în zadar să se apropie de Dumnezeu; dar acest gând este sugerat de vrăjmaşul. Când au păcătuit şi simt că nu se pot ruga, spuneţi-le că atunci este momentul să se roage. Se poate să fie ruşinaţi şi într-o umilinţă adâncă; dar când îşi mărturisesc păcatele, El,
21:20 care este credincios şi drept, le va ierta păcatele şi îi va curăţi de orice nelegiuire.
21:21 Nimeni nu este practic mai neajutorat, dar de fapt invincibil, ca sufletul care îşi simte nimicnicia şi se bizuie total pe meritele Mântuitorului. Prin rugăciune, prin studierea Cuvântului Său, prin credinţa în prezenţa Sa constantă, cea mai slabă fiinţă omenească poate trăi în continuare cu Hristos cel viu, iar El o va ţine cu o mână care nu-i va da drumul niciodată.
21:22 Fiecare suflet care rămâne în Hristos îşi poate însuşi aceste cuvinte preţioase. El poate spune:
21:23 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi; chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea. El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor! (Mica 7,7.8; 7,19)
21:24 Dumnezeu a făgăduit:
21:25 Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. (Isaia 13,12)
21:26 Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint şi penele lui sunt de un galben auriu.(Psalm 68,13)
21:27 Cei cărora Hristos le-a iertat cel mai mult Îl vor iubi cel mai mult. Aceştia sunt cei care în ziua de pe urmă vor sta cel mai aproape de tronul Său.
21:28 "Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor" (Apocalipsa 22,4).
21:29 Ajutor pentru cei fără ocupaţie şi pentru cei fără adăpost
21:30 Dumnezeu poate întinde o masă în pustie.
21:31 Există bărbaţi şi femei cu inima largă, care iau în consideraţie cu nelinişte starea celor săraci şi mijloacele care se pot găsi pentru uşurarea lor. Cum pot fi ajutaţi cei fără ocupaţie şi cei lipsiţi de adăpost, pentru a se putea bucura de binecuvântările obişnuite ale providenţei lui Dumnezeu şi să ducă viaţa pe care El a intenţionat ca omul s-o ducă este o chestiune căreia mulţi se străduiesc cu seriozitate să-i găsească un răspuns. Însă nu sunt mulţi aceia care înţeleg cauzele care stau la temelia stării actuale a societăţii, aceştia fiind rari chiar şi printre educatori şi oameni de stat. Cei care ţin în mâini pârghiile guvernării nu sunt în stare să rezolve problema sărăciei şi a delincvenţei crescânde. Ei se luptă în van să pună operaţiile cerute de activităţile comerciale pe o temelie mai sigură.
21:32 Dacă oamenii ar da mai multă atenţie învăţăturii din Cuvântul lui Dumnezeu, ei ar găsi o soluţie a acestor probleme care îi pune în încurcătură. Se poate învăţa mult din Vechiul Testament în legătură cu problema muncii şi uşurarea celor săraci.