19:63 faţă de voi" (2 Corinteni 2,4). "Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău, (...) acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. (...) Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. (...) De aceea am fost mângâiaţi" (2 Corinteni 7,8-13).