15:1 MEDICUL ŞI LUCRAREA CUMPĂTĂRII
15:2 Mulţi care îşi ruinează sufletul şi trupul prin folosirea tutunului sau prin intoxicare alcoolică ajung sub îngrijirea medicului. Medicul care este credincios răspunderii pe care o are trebuie să le arate acestor pacienţi cauza suferinţelor lor. Dar, dacă el însuşi foloseşte tutun sau băuturi alcoolice, ce greutate vor avea cuvintele sale? Când el are înaintea ochilor propria sa îngăduinţă, nu va şovăi el oare să pună degetul pe rană în viaţa pacientului său? Câtă vreme şi el foloseşte aceste lucruri, cum îi va putea convinge pe tineri de efectele lor nocive?
15:3 Cum poate trece un medic în comunitate drept un exemplu de curăţenie şi stăpânire de sine, cum poate fi el un lucrător eficient pentru cauza cumpătării, când îşi îngăduie el însuşi un obicei rău? Cum poate sluji el aşa cum se cuvine la căpătâiul celor bolnavi şi celor muribunzi, când propria sa respiraţie este respingătoare, încărcată de izul de alcool sau tutun?
15:4 Câtă vreme îşi provoacă tulburări nervoase şi îşi întunecă mintea, folosind narcotice toxice, cum ar putea fi demn de încrederea pe care o primeşte ca fiind un medic priceput? Ce sarcină imposibilă este pentru el aceea de a avea o judecată rapidă sau de a opera cu precizie!
15:5 Dacă el nu păzeşte acele legi care îi guvernează propria făptură, dacă el alege să-şi satisfacă o plăcere egoistă în detrimentul sănătăţii minţii şi corpului, nu se recunoaşte el oare nepotrivit pentru a primi răspunderea faţă de vieţile omeneşti?
15:6 Oricât de priceput şi credincios ar putea fi un medic, există în experienţa sa şi multe descurajări şi înfrângeri aparente. Adesea, străduinţele sale nu reuşesc să obţină ceea ce a dorit el atât de mult. Deşi sănătatea este readusă pacienţilor săi, este posibil ca acest lucru să nu fie de un real folos pentru ei înşişi sau pentru lume. Mulţi îşi recapătă sănătatea numai pentru a repeta îngăduinţele care au provocat boala. Ei se aruncă din nou, cu aceeaşi plăcere de mai înainte, în cercul închis al îngăduinţei de sine şi al nebuniei. Lucrarea pe care a făcut-o medicul pentru ei pare un efort risipit în vânt.
15:7 Hristos a avut aceeaşi experienţă, dar, cu toate acestea, nu Şi-a încetat eforturile pentru vreun suflet cuprins de suferinţă. Dintre cei zece leproşi care au fost curăţiţi, numai unul a apreciat darul - şi acesta era străin şi chiar samaritean. Numai de dragul aceluia singur, Hristos i-a vindecat pe toţi zece. Dacă medicul nu are parte de o experienţă mai bună decât cea pe care a avut-o Mântuitorul, să înveţe o lecţie de la Medicul Şef. Despre Hristos stă scris: "El nu va slăbi, nici nu se va lăsa". "Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora" (Isaia 42,4; 53,11).
15:8 Dacă nu s-ar fi găsit decât un singur suflet care să fi acceptat Evanghelia harului Său, pentru a-l salva, Hristos ar fi acceptat viaţa Lui de trudă şi umilinţă şi moartea Sa ruşinoasă. Dacă prin eforturile noastre va fi ridicată şi înnobilată o singură fiinţă omenească şi pregătită să strălucească în curţile Domnului, nu avem motiv să ne bucurăm?
15:9 Îndatoririle medicului sunt grele şi obositoare. Pentru a le îndeplini cu maximum de succes, el are nevoie de o constituţie robustă şi o sănătate bună. Un om sensibil sau bolnăvicios nu poate suporta truda obositoare, proprie profesiei de medic. Unul căruia îi lipseşte perfecta stăpânire de sine nu poate deveni apt să se ocupe de toate categoriile de boli.
15:10 Adesea privat de somn, neglijând chiar să se hrănească, lipsit într-o mare măsură de bucurii sociale şi de privilegii religioase, medicul pare să aibă o viaţă veşnic umbrită. Nenorocirile asupra cărora priveşte, muritorii neajutoraţi care doresc mult să primească ajutor, contactul său cu cei stricaţi, toate acestea îi amărăsc inima şi aproape îi năruie încrederea în oameni.
15:11 În bătălia cu boala şi moartea, fiecare putere îi este solicitată până la limita rezistenţei. Tensiunea acestei încordări îi pune caracterul la cea mai grea încercare. Atunci are ispita cea mai mare putere. Mai mult decât practicanţii oricărei alte meserii care cere vocaţie, medicul are nevoie de stăpânire de sine, curăţie spirituală şi de acea credinţă care se prinde cu tărie de cer. De dragul celorlalţi şi pentru propriul său bine, el nu-şi poate permite să dispreţuiască legile trupului omenesc. Uşurătatea în obiceiurile fizice duce la uşurătatea morală.
15:12 Singura siguranţă a medicului este aceea de a acţiona în orice împrejurare din principiu, întărit fiind şi înnobilat de o intransigenţă în scopul urmărit, pe care o găsim numai la Dumnezeu. El trebuie să rămână neclintit în desăvârşirea morală a caracterului Său. Zi de zi, oră de oră, clipă de clipă, el trebuie să trăiască, purtându-se ca în prezenţa lumii nevăzute.
15:13 Asemenea lui Moise, el trebuie să rabde totul "ca şi cum L-ar vedea pe Acela care este nevăzut".
15:14 Neprihănirea îşi are rădăcinile în evlavie. Nici un om nu poate oferi cu statornicie privirilor semenilor săi o viaţă pură, plină de putere, dacă aceasta nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Cu cât este mai extinsă activitatea printre oameni, cu atât trebuie să fie mai strânsă comuniunea inimii cu cerul.
15:15 Cu cât sunt mai urgente îndatoririle sale şi cu cât sunt mai mari răspunderile, cu atât medicul are nevoie mai mare de puterea divină. Trebuie răscumpărat timpul petrecut cu lucrurile vremelnice, pentru a medita asupra lucrurilor veşnice. El trebuie să reziste unei lumi care-i răpeşte tot timpul şi care va face presiuni asupra lui pentru a-l despărţi de Sursa de tărie. Mai presus de oricare altul, el ar trebui, prin rugăciune şi studiu al Scripturilor, să se aşeze sub scutul protector al lui Dumnezeu. El trebuie să trăiască în contact conştient, ceas de ceas, cu principiile adevărului, dreptăţii şi îndurării care descoperă atributele lui Dumnezeu în suflet.
15:16 Exact în măsura în care este primit şi respectat Cuvântul lui Dumnezeu va impresiona, prin puterea şi simpla atingere cu viaţa sa, orice acţiune şi orice fază de formare a caracterului. Va curăţi orice gând, va transforma orice dorinţă. Aceia care îşi vor pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu se vor purta ca nişte oameni adevăraţi şi vor fi puternici. Ei se vor ridica deasupra tuturor lucrurilor demne de dispreţ, pentru a trăi într-o atmosferă lipsită de orice lucru murdar.
15:17 Când omul este în tovărăşie cu Dumnezeu, ţelul care i-a păstrat integri pe Daniel şi Iosif în mijlocul stricăciunii curţilor păgâne, viaţa sa va fi de o puritate desăvârşită. Veşmântul caracterului său va fi nepătat. În viaţa sa, lumina lui Hristos nu va scădea. Steaua strălucitoare a dimineţii va răsări cu o lumină statornică asupra lui într-o slavă neschimbătoare.
15:18 O asemenea vieţuire va fi un element de tărie în comunitate. Va fi un zăgaz înaintea răului, un loc de apărare pentru cei ispitiţi, o lumină călăuzitoare pentru cei care, în mijlocul dificultăţilor şi descurajărilor, sunt în căutarea căii celei adevărate.