14:1 PUTEREA EXEMPLULUI
14:2 Medicul care slujeşte în căminele oamenilor, veghind la căpătâiul celor bolnavi, uşurându-le suferinţa, trăgându-i înapoi de pe marginea mormântului, rostind cuvinte de speranţă celor aflaţi pe moarte, câştigă încrederea şi afecţiunea lor, aşa cum puţini o pot face. Nici slujitorului Evangheliei nu-i sunt încredinţate posibilităţi atât de mari sau o influenţă care să ajungă la rezultate atât de înalte.
14:3 Exemplul medicului, şi în aceeaşi măsură învăţătura pe care o dă, ar trebui să fie o putere pozitivă, de partea binelui. Cauza reformei cheamă bărbaţi şi femei ale căror conduite sunt o ilustrare a stăpânirii de sine. Modul în care trăim principiile întipărite în minte este ceea ce le dă greutate. Lumea are nevoie de o demonstraţie practică a ceea ce poate face harul lui Dumnezeu pentru a le reda oamenilor nobleţea pierdută, dându-le stăpânire asupra lor înşile.
14:4 Nu este nimic de care lumea să aibă mai mare nevoie ca o cunoaştere a puterii mântuitoare a Evangheliei, descoperite în vieţi trăite asemenea lui Hristos.
14:5 Medicul este adus neîncetat în contact cu aceia care au nevoie de tărie şi încurajare, printr-un exemplu de corectitudine. Mulţi sunt slabi în ce priveşte puterea morală. Le lipseşte stăpânirea de sine şi sunt biruiţi uşor de ispită. Medicul nu poate ajuta aceste suflete decât dacă descoperă în propria sa viaţă o fermitate a principiilor care îl face în stare să triumfe asupra oricărui obicei vătămător şi patimă degradantă. În viaţa sa trebuie să se vadă lucrarea unei puteri care este de origine divină. Dacă nu izbuteşte în acest punct, oricâtă tărie ar avea cuvintele sale şi oricât de convingătoare ar fi, influenţa sa va da mărturie pentru rău.
14:6 Mulţi care au devenit epave morale din pricina propriilor lor obiceiuri greşite caută consiliere medicală şi tratament. Ei sunt vătămaţi, slabi şi răniţi, dându-şi seama de nebunia lor şi de incapacitatea de a birui. Aceştia nu ar trebui să mai aibă în preajmă nimic care să le nutrească aceleaşi gânduri şi sentimente care i-au făcut să decadă. Ei au nevoie să respire o atmosferă a curăţeniei, a gândurilor nobile şi înălţătoare. Ce răspundere înfricoşătoare stă asupra celor care ar trebui să le dea un exemplu corect, dar nu sunt nici ei decât robi ai obiceiurilor vătămătoare, influenţa lor conferind ispitei un plus de tărie!