103:1 UN ŢEL UNIC
103:2 În viaţa lui Hristos, totul era pus în joc pentru lucrarea Sa, marea lucrare de răscumpărare pe care a venit s-o înfăptuiască. Şi acelaşi devotament, aceeaşi tăgăduire de sine şi acelaşi sacrificiu, aceeaşi supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu urmează să fie date pe faţă de către ucenicii Săi.
103:3 Oricine Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor al său personal va tânji după privilegiul de a-L sluji pe Dumnezeu. Prin contemplarea a ceea ce a făcut cerul pentru el, inima îi este mişcată de o iubire nemărginită şi o recunoştinţă plină de adorare. El este dornic să-şi manifeste recunoştinţa, consacrându-şi calităţile în slujba lui Dumnezeu. El este însufleţit de dorinţa fierbinte de a-şi arăta dragostea pentru Hristos şi pentru proprietatea Sa răscumpărată. El râvneşte munca grea, greutăţile, sacrificiul.
103:4 Adevăratul lucrător pentru Dumnezeu va face tot ce-i stă în putere, pentru că, făcând astfel, îşi poate slăvi Stăpânul. El va face binele pentru a respecta cerinţele lui Dumnezeu. El se va strădui să-şi desăvârşească toate calităţile. Îşi va îndeplini orice datorie ca pentru Dumnezeu. Dorinţa sa de căpetenie va fi ca Hristos să poată fi cinstit şi slujit cum nu se poate mai bine.
103:5 Există un tablou, reprezentând un bou care stă între un plug şi un altar, cu inscripţia: "Gata pentru oricare dintre acestea", gata pentru a trudi la câmp sau pentru a fi oferit pe altar ca jertfă. Aceasta este poziţia adevăratului copil al lui Dumnezeu - gata de a merge acolo unde îl cheamă datoria, gata de a-şi tăgădui eul, gata de a se jertfi pentru cauza Răscumpărătorului.
103:6 O experienţă mai înaltă
103:7 Rămâi în mine şi eu rămân în tine.
103:8 Avem continuu nevoie de o descoperire nouă de la Hristos, o experienţă zilnică ce se armonizează cu învăţăturile Sale. Cunoştinţe înalte şi sfinte sunt la îndemâna noastră. O continuă înaintare pe tărâmul cunoaşterii şi virtuţii este ţelul pe care-l are Dumnezeu pentru noi toţi. Legea Sa este ecoul propriei Sale voci, făcându-le tuturor invitaţia: "Vino mai sus. Fii sfânt, şi mai sfânt." Putem înainta zi de zi întru desăvârşirea caracterului creştin.
103:9 Aceia care sunt angajaţi în lucrare pentru Stăpân au nevoie de o experienţă mult mai înaltă, mai profundă, mai largă decât şi-au închipuit mulţi până acum că vor avea. Mulţi care sunt deja membri ai marii familii a lui Dumnezeu ştiu prea puţin ce înseamnă să priveşti la slava Sa şi să fii preschimbat din slavă în slavă. Mulţi au un început de înţelegere a desăvârşirii lui Hristos, iar inimile lor tremură de bucurie. Ei doresc mult să fie pătrunşi de un simţământ mai plin, mai adânc al iubirii Mântuitorului. Aceştia să nutrească orice dorinţă a sufletului îndreptată către Dumnezeu. Duhul Sfânt lucrează cu aceia care vor să fie schimbaţi, îi modelează pe cei ce vor să fie modelaţi, îi rafinează pe aceia care doresc să fie rafinaţi. Nu vă refuzaţi cultivarea cugetărilor spirituale şi a părtăşiilor sfinte. Nu aţi văzut decât primele raze ale răsăritului slavei Sale. Pe măsură ce înaintaţi în cunoaşterea Domnului, veţi şti că "drumul celor neprihăniţi
103:10 este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei" (Proverbe 4,18).
103:11 "V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină." (Ioan 15,11)
103:12 Hristos avea mereu înaintea ochilor rezultatul misiunii Sale. Viaţa Sa pământească, plină de atâta trudă şi jertfire de sine, era înviorată la gândul că toată această muncă a Sa nu va fi în zadar. Dându-Şi viaţa pentru viaţa oamenilor, El avea să restabilească în om chipul lui Dumnezeu. El avea să ne ridice din ţărână, să ne remodeleze caracterul după modelul propriului Său caracter şi să-l înfrumuseţeze cu propria Sa slavă.
103:13 Hristos a văzut roada muncii sufletului Său şi a fost mulţumit. El a privit în veşnicii şi a văzut fericirea acelora care, prin umilinţa Sa, aveau să primească iertarea şi viaţa veşnică. El a fost străpuns pentru nelegiuirile lor, zdrobit pentru fărădelegile lor. Pedeapsa care le dă pacea era peste El şi prin biciuirea [O altă posibilă interpretare a originalului ebraic (în loc de "rănile", n.tr.). ] Lui au fost vindecaţi. El a auzit strigătul celor răscumpăraţi. El i-a auzit pe cei răscumpăraţi cântând cântarea lui Moise şi a Mielului. Deşi mai întâi trebuia primit botezul sângelui, deşi păcatele lumii aveau să-I apese sufletul nevinovat, deşi avea asupra Lui umbra unei tristeţi de nespus, cu toate acestea, pentru bucuria pusă înaintea Sa, El a ales să îndure crucea şi a dispreţuit ruşinea.
103:14 Toţi urmaşii Săi pot fi părtaşi la această bucurie. Oricât de măreaţă şi slăvită va fi lumea viitoare, răsplata noastră nu urmează să fie în întregime păstrată pentru clipa izbăvirii finale. Chiar aici putem intra, prin credinţă, în bucuria Mântuitorului. Asemenea lui Moise, noi trebuie să răbdăm ca şi cum am vedea cele nevăzute.
103:15 Acum biserica este angajată în luptă. Acum ne confruntăm cu o lume aflată în întuneric, aproape în întregime cucerită de idolatrie.
103:16 Dar vine ziua când se va da bătălia şi se va câştiga victoria. Voia lui Dumnezeu urmează să fie înfăptuită pe pământ, aşa cum este înfăptuită în ceruri. Naţiunile celor mântuiţi nu vor şti altă lege decât Legea cerului. Toţi vor fi o familie fericită, unită, înveşmântată în haina laudei şi recunoştinţei - haina neprihănirii lui Hristos. Toată natura, în frumuseţea ei de neegalat, Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudă şi adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemenea celei a soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare decât este acum. Anii se vor scurge în bucurie. La această privelişte, stelele dimineţii vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu şi Hristos Se vor uni spunând: "Nu va mai fi păcat şi nici moarte nu va mai fi."
103:17 Aceste imagini ale slavei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, ar trebui să le fie dragi copiilor Săi.
103:18 Stai în pragul veşniciei şi ascultă urarea de bun venit plină de har, adresată celor care au cooperat cu Hristos în această viaţă, privind ca o onoare şi ca un privilegiu faptul de a suferi pentru El. Împreună cu îngerii, ei îşi aruncă cununile la picioarele Răscumpărătorului, exclamând: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!. (...) A Celui ce stă pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!" (Apocalipsa 5,12-13)
103:19 Acolo, cei răscumpăraţi îi întâlnesc pe cei care i-au îndrumat către Mântuitorul înălţat. Ei se unesc în laudă pentru Cel ce a murit ca fiinţele omeneşti să poată avea viaţa care se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu. Conflictul s-a sfârşit. Toate strâmtorările şi luptele s-au isprăvit. Cântările de biruinţă umplu tot cerul,
103:20 în timp ce răscumpăraţii stau în jurul tronului lui Dumnezeu. Toţi încep să cânte refrenul vesel: "Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat" şi care ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu.
103:21 "M-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea nimeni s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: "Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului" (Apocalipsa 7,9-10).
103:22 "Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogorî nici
103:23 soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor" (vers. 14-17). "Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Apocalipsa 21,4).
103:24 Avem nevoie să ţinem neîncetat înaintea ochilor această imagine a lucrurilor nevăzute. În felul acesta, vom fi în stare să preţuim corect lucrurile veşniciei şi pe cele trecătoare. Acest lucru ne va da putere să-i influenţăm pe alţii pentru o viaţă mai înaltă.