102:86 Pavel era extrem de preocupat ca umilinţa lui Hristos să se vadă şi să fie înţeleasă. El era convins că, dacă oamenii ar putea fi conduşi să mediteze asupra uimitoarei jertfe aduse de Maiestatea cerului, egoismul ar fi izgonit din inimile lor. Apostolul zăboveşte asupra fiecărui punct, pentru ca noi să putem înţelege într-o oarecare măsură minunata bunăvoinţă a Mântuitorului, manifestată în favoarea păcătoşilor. El canalizează minţile mai întâi către poziţia pe care Hristos a ocupat-o în cer, în sânul Tatălui Său; după aceea, Îl arată lăsându-Şi deoparte slava, supunându-Se de bunăvoie condiţiilor umilitoare din viaţa omului, asumându-Şi responsabilităţile de rob şi devenind ascultător până la moarte, şi încă cea mai ruşinoasă şi revoltătoare, cu agonia cea mai lungă - moartea pe cruce. Putem contempla noi această minunată manifestare a iubirii lui Dumnezeu fără recunoştinţă şi iubire şi fără simţământul adânc al faptului că nu suntem ai noştri? Un asemenea