Printable ModeDivina vindecare, 102
|
102:1 CONSIDERAŢIE FAŢĂ DE CEI CE POARTĂ POVERI 102:2 Sunt mulţi care au dus atât de puţine poveri, ale căror inimi au cunoscut atât de puţină suferinţă adevărată şi care au simţit atât de puţin durerea şi încurcăturile punându-se în locul altora, încât nu pot înţelege 102:3 lucrarea adevăratului purtător de poveri. Ei nu sunt în stare să ţină seama de poverile acestuia, aşa cum copilul nu poate înţelege grija şi truda tatălui său aplecat sub greutăţi. Copilul poate fi nedumerit de temerile şi încurcăturile tatălui său. Acestea îi par inutile. Însă, când viaţa sa se va fi îmbogăţit cu ani de experienţă, când ajunge să poarte el însuşi poverile ei, va revizui viaţa tatălui său şi va înţelege ceea ce odinioară era de neînţeles. Experienţa amară i-a dăruit cunoaştere. 102:4 Lucrarea multor purtători de poveri nu este înţeleasă, truda lor nu este respectată, până când moartea îi doboară. Când alţii ridică poverile pe care le-au lăsat aceştia şi dau de dificultăţile cu care s-au confruntat ei, pot înţelege cum le-au fost puse la încercare credinţa şi curajul. Atunci, ei ajung deseori să nu mai ţină în seamă greşelile pe care odată se grăbeau să le sancţioneze. Experienţa îi învaţă să fie înţelegători. Dumnezeu îngăduie ca oamenii să fie plasaţi în poziţii de răspundere. Când ei greşesc, El are puterea de a-i îndrepta sau de a-i îndepărta. Ar trebui să fim prevăzători, să nu luăm în mâinile noastre lucrarea de a judeca, lucrare care Îi aparţine lui Dumnezeu. 102:5 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. (Romani 12,21) 102:6 Purtarea lui David faţă de Saul reprezintă o lecţie. Din porunca lui Dumnezeu, Saul fusese uns ca împărat al lui Israel. Din cauza neascultării lui, Domnul a declarat că îi va fi luată împărăţia; şi, cu toate acestea, cât de iubitor, atent şi răbdător a fost comportamentul lui David faţă de El! Căutând să-i ia viaţa lui David, Saul a mers în pustie şi, neînsoţit, a intrat chiar în peştera în care erau ascunşi David şi războinicii săi. "Oamenii lui David i-au zis: 'Iată ziua în care Domnul îţi zice: (...) 102:7 «dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea»'(...) Şi a zis oamenilor săi: 'Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.'" (1 Samuel 24,4-6) Mântuitorul ne îndeamnă: "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura" (Matei 7,1-2). Aminteşte-ţi de asemenea că El a spus: "Omu-le, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi (...) fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri" (Romani 2,1). 102:8 ÎNDELUNGĂ RĂBDARE CÂND SUNTEM NEDREPTĂŢIŢI 102:9 Nu ne putem permite să ne înfierbântăm din pricina vreunui rău, real sau presupus, pe care ni-l va fi făcut cineva. Eul este vrăjmaşul de care trebuie să ne temem cel mai mult. Nici o formă de viciu nu are un efect mai distrugător asupra caracterului ca pasiunea omenească ce nu se află sub controlul Duhului Sfânt. Nici o biruinţă pe care o putem dobândi nu va fi atât de preţioasă ca aceea asupra eului. 102:10 Nu ar trebui să ne simţim jigniţi cu uşurinţă. Trebuie să trăim nu pentru a ne păzi de jigniri sau pentru a ne păstra reputaţia, ci pentru a salva suflete. Când devenim interesaţi de mântuirea sufletelor, încetăm să mai fim deranjaţi de măruntele nepotriviri care se ivesc adesea, în timp ce petrecem timp unii cu alţii. Orice ar putea gândi alţii despre noi şi orice ne-ar putea face nu trebuie să ne tulbure unirea cu Hristos, părtăşia cu Duhul. "Ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu."(1 Petru 2,20) 102:11 Nu plătiţi cu aceeaşi monedă. Atât cât depinde de voi, îndepărtaţi orice cauză 102:12 a unei înţelegeri greşite. Evitaţi provocarea răului. Faceţi tot ce stă în puterea voastră - fără să jertfiţi principiile - pentru a-i împăca pe alţii. "Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi şi împacă-te cu fratele tău; apoi vino şi adu-ţi darul." (Matei 5,23-24) 102:13 Dacă vi se spun cuvinte nerăbdătoare, nu daţi niciodată un răspuns în acelaşi spirit. Amintiţi-vă că "un răspuns blând potoleşte mânia" (Proverbe 15,1). Şi există o putere minunată în tăcere. Cuvintele adresate ca răspuns unuia care este mânios nu servesc uneori decât ca să-l exaspereze. Dar mânia întâmpinată cu tăcere, într-un spirit iubitor, îngăduitor, se stinge repede. 102:14 Sub o furtună de cuvinte usturătoare, defăimătoare, ţineţi-vă mintea ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea şi inima să fie umplute cu făgăduinţele lui Dumnezeu. Dacă sunteţi trataţi rău sau acuzaţi pe nedrept, în loc să daţi un răspuns mânios, repetaţi-vă în minte promisiunile preţioase. 102:15 "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine." (Romani 12,21) 102:16 "Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază." (Psalmi 37,5-6) 102:17 "Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut." (Luca 12,2) 102:18 "Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat din belşug." (Psalmi 66,12) 102:19 Avem înclinaţia să căutăm la semenii noştri compătimire şi încurajare, în loc să le căutăm la Isus. În îndurarea şi credincioşia Sa, Dumnezeu îngăduie adesea ca aceia în care ne punem încrederea să ne înşele aşteptările, ca să putem înţelege nebunia de a ne încrede în om şi de a face tăria noastră din ceea ce este carne muritoare. Să ne încredem pe deplin în Dumnezeu, cu umilinţă, fără egoism. El cunoaşte întristările 102:20 pe care le simţim în adâncul fiinţei noastre, dar pe care nu le putem exprima. Când totul pare întunecat şi inexplicabil, amintiţi-vă cuvintele lui Hristos: "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea" (Ioan 13,7). 102:21 Studiaţi istoria lui Iosif şi a lui Daniel. Domnul nu a împiedicat uneltirile oamenilor care căutau să le facă rău; dar a făcut ca toate aceste mijloace să lucreze pentru binele slujitorilor Săi, care, în mijlocul încercărilor şi luptelor, şi-au păstrat credinţa şi loialitatea. 102:22 Câtă vreme suntem în lume, ne vom confrunta cu influenţe potrivnice. Vor exista provocări, pentru a ne pune la încercare stăpânirea de sine; iar harurile creştine se dezvoltă prin întâmpinarea acestora într-un spirit liniştit. Dacă Hristos este în noi, vom fi răbdători, buni şi îndelung răbdători, optimişti în mijlocul supărărilor şi stărilor de iritare. Zi de zi şi an de an, vom birui eul şi vom creşte până la un eroism nobil. Aceasta este sarcina pe care am primit-o; dar ea nu poate fi împlinită fără ajutorul lui Isus, fără o hotărâre fermă, un ţel nestrămutat, o veghere neîncetată şi rugăciune continuă. Fiecare dintre noi are de dus o luptă. Nici măcar Dumnezeu nu poate aduce nobleţe caracterelor noastre şi nu poate face ca vieţile să ne fie folositoare, dacă nu devenim împreună lucrători cu El. Cei care refuză lupta pierd tăria şi bucuria victoriei. 102:23 Nu trebuie să ţinem o evidenţă personală a încercărilor şi dificultăţilor, întristărilor şi durerilor noastre. Toate aceste lucruri sunt scrise în cărţi, iar cerul va avea grijă de ele. În timp ce numărăm lucrurile dezagreabile, multe altele, asupra cărora putem reflecta cu plăcere, ni se şterg din memorie, cum ar fi: bunătatea plină de îndurare a lui Dumnezeu, care ne înconjoară în fiecare clipă, şi iubirea care îi face pe îngeri să se minuneze - că Dumnezeu a dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Dacă simţiţi, ca lucrători pentru Hristos, că aţi avut griji şi încercări mai mari decât au avut alţii, amintiţi-vă că pentru voi există o pace necunoscută celor care se feresc de aceste 102:24 poveri. Există mângâiere şi bucurie în serviciul lui Hristos. Lumea trebuie să vadă că o viaţă cu El nu este un eşec. 102:25 Dacă nu-ţi simţi inima uşoară şi voioasă, nu vorbi despre simţămintele tale. Nu arunca nici o umbră asupra vieţilor altora. O religie rece, fără soare, nu atrage niciodată suflete la Hristos. Le îndepărtează de El în plasele pe care Satana le-a întins pentru picioarele celor rătăcitori. În loc să te gândeşti la descurajările tale, gândeşte-te la puterea pe care o poţi cere în Numele lui Hristos. Imaginaţia ta să se prindă de lucrurile nevăzute. Gândurile tale să se îndrepte către dovezile iubirii celei mari a lui Dumnezeu pentru tine. Credinţa poate rezista încercării, poate face faţă ispitei, poate suporta apăsarea dezamăgirii. Isus trăieşte ca Apărător al nostru. Tot ceea ce ne este asigurat prin mijlocirea Sa ne aparţine. 102:26 Nu crezi că Hristos îi preţuieşte pe aceia care vieţuiesc în sfinţenie pentru El? Nu crezi că îi vizitează pe aceia care, asemenea preaiubitului Ioan în exil, se află pentru El în locuri grele şi apăsătoare? Dumnezeu nu va putea accepta ca vreunul din lucrătorii Săi cu inimă curată să fie lăsat singur, să lupte împotriva unor forţe mult superioare şi să fie biruit. El păstrează ca pe un giuvaer preţios pe orice om a cărui viaţă este ascunsă cu Hristos în El. Despre fiecare dintre aceştia, El spune: "Te voi păstra ca o pecete; căci Eu te-am ales" (Hagai 2,23). 102:27 Apoi vorbeşte despre făgăduinţe; vorbeşte despre dorinţa lui Hristos de a binecuvânta. El nu uită de noi nici o clipă. Când, oricât ar fi de neplăcute împrejurările, ne odihnim cu încredere în iubirea Sa şi ne închidem în El, simţământul prezenţei Sale ne va inspira o bucurie adâncă, liniştită. Hristos a spus despre Sine: "Eu (...) nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut" (Ioan 8,28-29). 102:28 Prezenţa Tatălui L-a înconjurat pe Hristos şi nimic nu L-a lovit 102:29 în afară de ceea ce a îngăduit iubirea infinită, pentru binecuvântarea lumii. Acesta era izvorul mângâierii Sale, acesta este şi al nostru. Cel care este umplut cu Duhul lui Hristos rămâne în Hristos. Orice ar veni asupră-i vine de la Mântuitorul, care îl înconjoară cu prezenţa Sa. Nimic nu îl poate atinge dacă Domnul nu aprobă. Toate suferinţele şi necazurile noastre, toate ispitele şi încercările, toate întristările şi durerile, toate persecuţiile şi privaţiunile, pe scurt, toate lucrează împreună pentru binele nostru. Toate experienţele şi împrejurările sunt lucrătorii lui Dumnezeu prin care binele ajunge la noi. 102:30 Dacă ne dăm seama de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu faţă de noi, nu vom fi găsiţi judecându-i sau acuzându-i pe alţii. Când Hristos trăia pe pământ, cât de surprinşi ar fi fost cei cu care stătuse de vorbă dacă, după ce L-ar fi cunoscut, L-ar fi auzit rostind un singur cuvânt acuzator, defăimător sau nerăbdător. Să nu uităm că aceia care Îl iubesc trebuie să Îl reprezinte în caracter. 102:31 "Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia." (Romani 12,10). "Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea" (1 Petru 3,9). 102:32 Domnul Isus pretinde ca noi să recunoaştem drepturile fiecărui om. Trebuie luate în consideraţie drepturile sociale ale oamenilor şi drepturile lor de creştini. Toţi trebuie să fie trataţi cu rafinament şi delicateţe, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. 102:33 Creştinismul va produce oameni onorabili [Cuvântul folosit în original este "gentleman" (n.tr.)] . Hristos a fost amabil chiar faţă de persecutorii Săi; şi urmaşii Săi vor manifesta acelaşi spirit. Priviţi-l pe Pavel când a fost adus înaintea cârmuitorilor. Cuvântarea sa ţinută înaintea lui Agripa este o ilustrare atât a adevăratei politeţi, cât şi a unei lecţii de elocinţă. Evanghelia 102:34 nu încurajează politeţea formală, care este o practică obişnuită în lume, ci amabilitatea care izvorăşte dintr-o bunătate neprefăcută a inimii. 102:35 Cea mai atentă cultivare a manierelor de convenienţă mondenă nu este de ajuns pentru a ascunde orice toană, judecata aspră şi limbajul deplasat. Adevăratul rafinament nu va fi niciodată dat pe faţă atâta timp cât eul este considerat valoare supremă. Iubirea trebuie să locuiască în inimă. Un creştin care nu acceptă compromisuri îşi găseşte motivaţia faptelor în iubirea adâncă din inima sa, iubirea pentru Stăpânul său. Prin rădăcinile afecţiunii lui faţă de Hristos, se înalţă seva unui interes altruist faţă de semenii săi. Dragostea conferă posesorului ei har, decenţă şi un comportament atrăgător. Ea luminează înfăţişarea şi coboară vocea; rafinează şi înalţă întreaga fiinţă. 102:36 Viaţa este constituită în cea mai mare parte nu din mari jertfe şi realizări minunate, ci din lucruri mărunte. Cel mai adesea, prin lucrurile mărunte - care par atât de nevrednice de a fi luate în seamă - este adus în viaţa noastră un mare bine sau un mare rău. Obiceiurile se formează şi caracterul este modelat greşit tocmai prin eşecul nostru de a trece cu bine probele lucrurilor mărunte cu care suntem confruntaţi; iar când vin marile încercări, ne găsesc nepregătiţi. Numai acţionând din principiu în probele vieţii de zi cu zi putem dobândi puterea de a rămâne neclintiţi şi credincioşi în cele mai periculoase şi mai dificile situaţii. 102:37 Nu suntem niciodată singuri. Fie că ni-L alegem, fie că nu, avem un Tovarăş. Aminteşte-ţi că, oriunde te afli, orice vei face, Dumnezeu este acolo. Nimic din ceea ce este spus, făcut sau gândit nu poate scăpa atenţiei Sale. Ai un martor pentru fiecare cuvânt sau faptă - pe Dumnezeu Cel Sfânt, Cel ce urăşte păcatul. Gândeşte-te mereu la acest lucru înainte să vorbeşti sau să acţionezi. Creştin fiind, eşti 102:38 membru al familiei împărăteşti, copil al Împăratului ceresc. Să nu spui nici un cuvânt, să nu faci nimic care va aduce dezonoare asupra frumosului "nume pe care-l purtaţi" (Iacov 2,7). 102:39 Studiază cu atenţie caracterul divin-uman şi întreabă-te mereu: "Ce-ar face Isus dacă ar fi în locul meu?" Aceasta ar trebui să fie ştacheta datoriei noastre. Nu te plasa în mod inutil în societatea celor care, prin şiretenia lor, îţi vor slăbi hotărârea de a face binele sau vor aduce o pată asupra conştiinţei tale. Să nu faci nimic printre necunoscuţi, pe stradă, în tramvai [Cuvântul folosit de autoare este "car"; în zilele noastre, este înţeles cel mai adesea ca maşină mică, automobil. Sensurile cuvântului "car" sunt însă mult mai largi, cuvântul desemnând practic orice mijloc de transport cu tracţiune animală sau cu motor (căruţă - sau car de triumf! - vagon de tramvai sau de tren sau chiar nacelă şi cabină de ascensor - n.tr.).] , în cămin, nimic din toate câte ar putea avea o cât de mică aparenţă de rău. Fă în fiecare zi ceva să îmbogăţeşti, să înfrumuseţezi şi să înnobilezi viaţa pe care a răscumpărat-o Hristos cu propriul Său sânge. 102:40 Acţionează mereu din principiu, nu din impuls. Stăpâneşte-ţi înflăcărarea naturală a firii - prin umilinţă şi blândeţe. Nu vă îngăduiţi nici un fel de uşurătate sau neseriozitate. Nici o vorbă "de duh" ironică să nu vă scape de pe buze. Nici chiar gândurile nu trebuie lăsate fără control. Ele trebuie înfrânate, aduse în captivitate, în ascultare de Hristos. Să se îndrepte către lucruri sfinte. Atunci, prin harul lui Hristos, ele vor fi curate şi oneste. 102:41 Avem nevoie de înrâurirea neîncetată a puterii înnobilatoare a gândurilor curate. Singura siguranţă a oricărui suflet este să aibă gânduri bune. Căci omul, "aşa cum a gândit în sufletul lui, aşa este el" (Proverbe 23,7). Puterea stăpânirii de sine se întăreşte prin exerciţiu. Ceea ce pare la început dificil devine uşor dacă este repetat în mod constant, până când gândurile şi faptele bune devin o obişnuinţă. Dacă dorim, ne putem întoarce de la tot ce este ieftin şi inferior şi ne putem ridica la un standard înalt; putem fi respectaţi de oameni şi iubiţi de Dumnezeu. 102:42 Cultivaţi obiceiul de a vorbi de bine pe alţii. Reflectaţi asupra calităţilor bune ale celor cu care vă însoţiţi şi observaţi cât mai puţin posibil erorile şi cusururile lor. Când sunteţi ispitiţi să vă plângeţi de ceea ce a spus sau a făcut cineva, arătaţi-vă preţuirea pentru ceva din viaţa sau caracterul acelei persoane. Cultivaţi spiritul de a fi mulţumitor. Lăudaţi-L pe Dumnezeu pentru dragostea Sa minunată, arătată prin aceea că a dat pe Hristos să moară pentru noi. Nu câştigăm nici-odată nimic dacă ne gândim la nemulţumirile noastre. Dumnezeu ne cheamă să ne gândim la îndurarea Sa şi la iubirea Lui fără pereche, pentru a fi inspiraţi cu laude la adresa Sa. 102:43 Lucrătorii sinceri nu au timp să se ocupe de greşelile altora. Nu ne putem permite să trăim din pleava greşelilor şi metehnelor altora. Vorbirea de rău este un blestem îndoit, căzând cu mai multă greutate asupra celui ce spune decât asupra celui ce ascultă. Cel care seamănă seminţele învrăjbirii şi neînţelegerii culege roadele mortale în propriul său suflet. Însuşi faptul de a căuta răul în alţii dezvoltă răul în cei ce privesc. Ocupându-ne de greşelile altora, suntem schimbaţi după chipul acesta. Însă, privind la Isus, vorbind despre dragostea Sa şi perfecţiunea caracterului Său, ne schimbăm după chipul Lui. Contemplând idealul măreţ pe care l-a pus înaintea noastră, vom fi înălţaţi într-o atmosferă curată şi sfântă - ne vom afla chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Când vom fi acolo, vom reflecta o lumină care va străluci asupra tuturor celor care au legături cu noi. 102:44 În loc să-i criticaţi şi să-i condamnaţi pe alţii, spuneţi: "Trebuie să-mi lucrez propria mântuire. Dacă eu cooperez cu Cel care doreşte să-mi salveze sufletul, trebuie să mă controlez neîncetat. Trebuie să îndepărtez orice rău din viaţa mea. Trebuie să birui orice defect. Trebuie să devin o făptură nouă în Hristos. Atunci, în loc să-i slăbesc pe cei care se luptă împotriva răului, îi pot întări prin cuvinte de încurajare". Suntem prea indiferenţi unii faţă de alţii. Uităm prea adesea că tovarăşii noştri de lucrare au nevoie de tărie şi îmbărbătare. Nu uitaţi să-i asiguraţi de interesul şi simpatia voastră faţă de ei. 102:45 Ajutaţi-i prin rugăciunile voastre şi ei să ştie că faceţi acest lucru. 102:46 Nu toţi cei ce mărturisesc că sunt lucrători pentru Hristos sunt ucenici adevăraţi. Printre cei ce poartă Numele Său şi care se află chiar în numărul lucrătorilor Lui, există unii care nu Îl reprezintă în caracter. Ei nu sunt conduşi de principiile Sale. Aceste persoane sunt adesea o cauză de nedumerire şi descurajare pentru tovarăşii lor de lucrare, care sunt tineri în ce priveşte experienţa creştină; însă nici unul dintre ei nu trebuie să se lase indus în eroare. Hristos ne-a dat un exemplu desăvârşit şi ne îndeamnă să-L urmăm pe El. 102:47 Până la sfârşitul timpului va exista neghină prin grâu. Când servitorii stăpânului casei, în zelul pe care-l aveau pentru onoarea sa, au cerut permisiunea să smulgă neghina, acesta a spus: "Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă până la seceriş" (Matei 13,29-30). 102:48 În mila şi îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu îi îngăduie cu toleranţă pe cei îndărătnici şi chiar pe cei cu inima nesinceră. Printre apostolii aleşi ai lui Hristos a fost şi trădătorul Iuda. Atunci să existe motiv de surprindere sau descurajare că sunt şi unii vicleni printre lucrătorii Săi de astăzi? Dacă Acela care citeşte inimile l-a îngăduit pe cel despre care ştia că este trădătorul Său, cu ce răbdare ar trebui să-i îngăduim noi pe cei greşiţi? 102:49 Şi nu toţi sunt ca Iuda - nici chiar dintre aceia care par păcătoşi din cale afară. Petru, aprins, nesăbuit şi încrezător în el însuşi, părea adesea cu mult mai dezavantajat decât Iuda. El primea mult mai des reproşuri din partea Mântuitorului. Dar ce viaţă de slujire şi sacrificiu a fost viaţa sa! Ce mărturie reprezintă aceasta pentru puterea harului lui Dumnezeu! În măsura în care suntem în stare, trebuie să fim pentru alţii ce a fost Isus pentru ucenicii Săi când a umblat şi a vorbit cu ei pe pământ. 102:50 Priviţi la voi înşivă ca misionari - mai întâi de toate printre 102:51 tovarăşii voştri de lucrare. Adesea, este nevoie de foarte mult timp şi muncă pentru a câştiga un singur suflet la Hristos. Iar când un suflet se întoarce de la păcat la neprihănire, este bucurie între îngeri. Credeţi că duhurile slujitoare care veghează asupra acestor suflete sunt mulţumite să vadă cu câtă indiferenţă sunt tratate de către unii care pretind că sunt creştini? Dacă Isus ar proceda cu noi în felul în care prea adesea ne purtăm unii cu alţii, cine ar mai putea fi salvat dintre noi? 102:52 Aduceţi-vă aminte că nu puteţi citi inimile. Nu cunoaşteţi motivele care au stat la baza faptelor pe care le priviţi ca fiind greşite. Sunt mulţi care nu au primit o educaţie corectă; caracterele lor sunt diforme, sunt plămădiţi dintr-un material dur şi colţuros şi par suciţi în orice privinţă. Însă harul lui Hristos îi poate transforma. Nu-i aruncaţi niciodată la o parte, nu-i împingeţi niciodată spre descurajare sau disperare, zicând: "M-ai dezamăgit şi nu voi încerca să te ajut." Câteva cuvinte spuse cu nesăbuinţă la provocare - ceea ce credem noi că merită - pot tăia firele influenţei care ar fi trebuit să lege inimile lor de ale noastre. 102:53 Viaţa consecventă, îndelunga răbdare, spiritul care rămâne calm când este provocat reprezintă întotdeauna argumentul cel mai convingător şi apelul cel mai solemn. Dacă aţi avut ocazii şi avantaje de care nu s-au bucurat alţii, luaţi acest lucru în calcul şi fiţi un învăţător mereu înţelept, mereu atent şi blând. 102:54 Pentru ca ceara să primească amprenta clară şi adâncă a sigiliului, nu apeşi sigiliul pe ea cu grabă şi violenţă; îl pui cu grijă pe aceasta şi îl apeşi încet, ferm, până când ceara s-a întărit după forma lui. Într-un mod asemănător să vă purtaţi cu sufletele omeneşti. Exercitarea permanentă a influenţei creştine este secretul puterii ei, şi aceasta depinde de statornicia cu care manifestaţi caracterul lui Hristos. Ajutaţi-i pe cei care au greşit, spunându-le experienţele voastre. 102:55 Arătaţi-le cum, când aţi făcut greşeli grave, răbdarea, bunătatea şi ajutorul venit din partea tovarăşilor voştri de lucrare v-au dat curaj şi speranţă. 102:56 Până la judecată, nu veţi şti care a fost influenţa unei purtări blânde şi atente faţă de cei nestatornici, iraţionali, nevrednici. Când ne confruntăm cu nerecunoştinţă şi înşelarea încrederii sfinte, suntem provocaţi să ne manifestăm dispreţul sau indignarea. Cei vinovaţi se aşteaptă la acestea, sunt pregătiţi pentru ele. Dar răbdarea plină de bunătate îi ia prin surprindere şi adesea trezeşte în ei pornirile lor mai bune şi o dorinţă de a duce o viaţă mai nobilă. 102:57 "Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Hristos." (Galateni 6,1-2) 102:58 Toţi cei ce mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu ar trebui să-şi amintească faptul că, în calitate de misionari, vor fi aduşi în legătură cu toate felurile de gândiri. Cu cele rafinate şi cu cele grosolane, cu cele umile şi cu cele mândre, cu cele religioase şi cu cele sceptice, cu cele educate şi cu cele neştiutoare, cu cele ale bogaţilor şi cu cele ale săracilor. Aceste 102:59 minţi diferite nu pot fi tratate toate în acelaşi fel; însă toate au nevoie de blândeţe şi înţelegere. Prin contact reciproc, minţile noastre ar trebui să se cizeleze şi să capete rafinament. Depindem unii de alţii, fiind strâns legaţi prin legăturile frăţiei umane. 102:60 Depindem unul de-altul - ne e dat de sus, Prieteni dac'am fi sau slugă, sau stăpân. Ne-ndeamnă Cerul să strigăm după-ajutor Pân' slăbiciunea unuia-i de-ajuns S-adauge la forţa tuturor. 102:61 Creştinismul ajunge în legătură cu lumea prin relaţiile sociale. Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească de asemenea lumină pe cărarea celor care nu cunosc calea cea mai bună. Influenţa socială, sfinţită de Duhul lui Hristos, trebuie cultivată pentru a aduce suflete la Mântuitorul. Hristos nu trebuie ascuns în inimă ca o comoară mult râvnită, pentru ca de ea să se bucure numai posesorul ei. Trebuie să-L avem pe Hristos în noi ca un izvor care ţâşneşte în viaţă veşnică, înviorându-i pe toţi aceia care vin în contact cu noi. 102:62 Creştere şi slujire 102:63 Fiţi oameni, întăriţi-vă! 102:64 Viaţa de creştin este mai mult decât consideră mulţi că este. Ea nu constă doar în blândeţe, răbdare, umilinţă şi bunăvoinţă. Aceste calităţi sunt esenţiale; dar este, de asemenea, nevoie de curaj, forţă, energie şi perseverenţă. Cărarea pe care o indică Hristos este un drum îngust, al tăgăduirii de sine. Pentru a porni pe această cărare şi a răzbi prin dificultăţi şi descurajări, este nevoie de oameni care să fie mai mult decât nişte făpturi plăpânde. 102:65 TĂRIA DE CARACTER 102:66 Este nevoie de bărbaţi tenace, bărbaţi care să nu aştepte netezirea căii lor şi îndepărtarea tuturor piedicilor, bărbaţi care să inspire un zel proaspăt eforturilor apatice ale lucrătorilor deprimaţi, bărbaţi ale căror inimi sunt încălzite de dragostea creştină şi ale căror mâini sunt tari pentru a face lucrarea Stăpânului lor. 102:67 Unii care se angajează în lucrarea misionară sunt slabi, fără putere, lipsiţi de îndrăzneală şi se descurajează uşor. Le lipseşte un spirit energic. Nu au acele trăsături pozitive de caracter care dau puterea de a face ceva - spiritul şi energia care aprind entuziasmul. Cei care doresc să aibă succes trebuie să fie curajoşi şi încrezători. Ei nu trebuie să cultive numai calităţile pasive, ci şi pe cele active. Deşi urmează ca ei să dea un răspuns plin de blândeţe, care îndepărtează 102:68 mânia, trebuie să aibă curajul unui erou pentru a rezista înaintea răului. Alături de iubirea care rabdă totul, ei au nevoie de tăria de caracter care va face din influenţa lor o putere pozitivă. 102:69 Unii nu au deloc tărie de caracter. Planurile şi ţelurile lor nu au o formă hotărâtă şi nici consecvenţă. Ei nu dau în lume decât un ajutor practic limitat. Ar trebui biruită această slăbiciune, nehotărâre şi ineficacitate. În adevăratul caracter creştin, există o consecvenţă care nu poate fi transformată sau înăbuşită de împrejurări nefavorabile. Trebuie să avem o coloană vertebrală a moralităţii, o integritate care nu poate fi măgulită, mituită sau îngrozită. 102:70 Dumnezeu doreşte ca noi să ne folosim de fiecare ocazie pentru a dobândi o pregătire pentru lucrarea Sa. El aşteaptă ca noi să depunem toate eforturile pentru împlinirea acesteia şi să ne păstrăm inimile treze faţă de caracterul ei sacru şi răspunderile sale înfricoşătoare. 102:71 Mulţi care sunt apţi să înfăptuiască o lucrare excelentă realizează puţin pentru că încearcă puţin. Mii trec prin viaţă ca şi cum n-ar avea nici un obiectiv mare pentru care să trăiască, nici un standard înalt pe care să-l atingă. Un motiv pentru aceasta este preţul scăzut pe care-l pun pe ei înşişi. Hristos a plătit un preţ infinit pentru noi şi doreşte să ne evaluăm conform preţului plătit. 102:72 Nu vă mulţumiţi cu atingerea unui standard scăzut. Noi nu suntem ceea ce am putea fi sau ceea ce doreşte Dumnezeu să fim. Dumnezeu ne-a dat puteri ale raţiunii nu pentru a rămâne inactive sau pentru a fi stricate prin urmărirea unor scopuri pământeşti şi josnice, ci pentru a putea fi dezvoltate în cea mai înaltă măsură, rafinate, sfinţite, înnobilate şi folosite pentru promovarea intereselor împărăţiei Sale. 102:73 Nimeni nu ar trebui să consimtă să fie o simplă maşină, condusă de mintea altui om. Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi şi de a acţiona, iar voi veţi putea deveni capabili de a purta poveri, acţionând cu chibzuinţă. 102:74 Rămâneţi cu personalitatea voastră, pe care v-a dăruit-o Dumnezeu. Nu fiţi umbra nici unui alt om. Aşteptaţi-vă ca Domnul să lucreze în, cu şi prin voi. 102:75 Să nu gândiţi niciodată că aţi învăţat îndeajuns şi că acum vă puteţi relaxa după eforturile voastre. Mintea cultivată este măsura omului. Educaţia voastră ar trebui să continue toată viaţa; zilnic ar trebui să învăţaţi şi să folosiţi practic cunoştinţele dobândite. 102:76 Aduceţi-vă aminte că, oricare ar fi poziţia în care lucraţi, daţi la iveală o motivaţie şi vă dezvoltaţi un caracter. Oricare ar fi lucrarea voastră, împliniţi-o cu sârguinţă şi exactitate; biruiţi înclinaţia de a căuta o sarcină uşoară. 102:77 Spiritul şi principiile pe care le dezvăluie cineva în munca de zi cu zi vor fi date la iveală în întreaga viaţă. Cei care doresc o sarcină fixă de îndeplinit şi un salariu fix şi care vor să se dovedească perfect potriviţi pentru ceva, fără să se mai necăjească să se adapteze sau să facă vreo pregătire, nu sunt cei pe care îi cheamă Dumnezeu să lucreze pentru cauza Sa. Cei care calculează cum să dea cât mai puţin posibil din puterea lor fizică, intelectuală şi morală nu sunt lucrătorii asupra cărora Domnul să poată revărsa un belşug de binecuvântare. Exemplul lor este molipsitor. Interesul propriu este principiul după care se călăuzesc. Cei care trebuie supravegheaţi şi care lucrează numai dacă li se arată explicit fiecare datorie nu sunt aceia care vor fi chemaţi buni şi credincioşi. Este nevoie de lucrători care dau dovadă de spirit energic, integritate, hărnicie, care sunt gata să facă orice lucru care trebuie făcut. 102:78 Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. (2 Corinteni 8,9) 102:79 Mulţi devin incapabili, fugind de răspunderi de teama eşecului. Astfel, ei nu reuşesc să dobândească acea educaţie rezultată din experienţă, pe care cititul, studiul şi toate celelalte avantaje câştigate altfel nu le-o pot oferi. 102:80 Omul poate modifica împrejurările, dar împrejurările nu ar trebui lăsate să lucreze asupra omului. Ar trebui să ne folosim de împrejurări ca fiind instrumente prin care să lucrăm. Noi trebuie să le stăpânim, nu să le lăsăm să ne ia în stăpânire. 102:81 Oameni puternici sunt aceia care au fost înfruntaţi, şicanaţi şi care au întâmpinat împotrivire. Punându-şi forţele în mişcare, ei descoperă că obstacolele pe care le întâlnesc se dovedesc a fi pentru ei adevărate binecuvântări. Ei câştigă încredere de sine. Luptele şi încurcăturile cer exerciţiul încrederii în Dumnezeu şi acea statornicie care sporeşte puterea. 102:82 Hristos nu avea un timp anumit alocat slujirii. El nu-Şi măsura lucrarea cu ora. Timpul, inima, sufletul şi tăria Sa erau date pentru binecuvântarea umanităţii. Petrecea zile obositoare în lucrare şi nopţi lungi aplecat în rugăciune pentru har şi tărie, ca să fie în stare să facă o lucrare mai mare. Cu strigăte puternice şi lacrimi, El Îşi trimitea cererile către cer, pentru ca natura Sa umană să poată fi întărită şi să primească puteri noi ca să-l înfrunte pe vrăjmaşul viclean în toate lucrările lui de amăgire, să fie înviorat pentru a-Şi împlini misiunea de ridicare a omenirii. El le spune lucrătorilor Săi: "Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu" (Ioan 13,15). 102:83 "Dragostea lui Hristos", spune Pavel, "ne strânge" (2 Corinteni 5,14). Acesta a fost principiul călăuzitor al comportamentului său; era tăria motivaţiei sale. Dacă în calea datoriei sale zelul i se stingea pentru o clipă, o singură privire către cruce îl ajuta să-şi încingă din nou coapsele minţii şi să înainteze pe drumul tăgăduirii de sine. În străduinţele lui pentru fraţii săi, se sprijinea mult pe iubirea nesfârşită arătată în jertfa lui Hristos, cu puterea sa care supune şi constrânge. 102:84 Cât de puternic şi cât de mişcător este apelul Său: "Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi" (2 Corinteni 8,9). Cunoaşteţi înălţimea de la care S-a coborât şi la ce adâncimi ale umilinţei S-a plecat. Paşii Săi au intrat pe cărarea jertfirii şi nu au părăsit-o până când Şi-a dat viaţa. Nu a existat odihnă pentru El între tronul din cer şi cruce. Dragostea Lui pentru om L-a făcut să suporte orice insultă şi să rabde orice nedreptate. 102:85 Pavel ne povăţuieşte ca "fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora". Ne îndeamnă să avem în noi gândul "care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat [sau "S-a golit" (n.tr.). ] pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fot găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce" (Filipeni 2,4-8). 102:86 Pavel era extrem de preocupat ca umilinţa lui Hristos să se vadă şi să fie înţeleasă. El era convins că, dacă oamenii ar putea fi conduşi să mediteze asupra uimitoarei jertfe aduse de Maiestatea cerului, egoismul ar fi izgonit din inimile lor. Apostolul zăboveşte asupra fiecărui punct, pentru ca noi să putem înţelege într-o oarecare măsură minunata bunăvoinţă a Mântuitorului, manifestată în favoarea păcătoşilor. El canalizează minţile mai întâi către poziţia pe care Hristos a ocupat-o în cer, în sânul Tatălui Său; după aceea, Îl arată lăsându-Şi deoparte slava, supunându-Se de bunăvoie condiţiilor umilitoare din viaţa omului, asumându-Şi responsabilităţile de rob şi devenind ascultător până la moarte, şi încă cea mai ruşinoasă şi revoltătoare, cu agonia cea mai lungă - moartea pe cruce. Putem contempla noi această minunată manifestare a iubirii lui Dumnezeu fără recunoştinţă şi iubire şi fără simţământul adânc al faptului că nu suntem ai noştri? Un asemenea 102:87 stăpân nu ar trebui slujit din motive egoiste şi în silă. 102:88 "Căci ştiţi", spune Petru, "că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi" (1 Petru 1,18). O, dacă acestea ar fi fost suficiente pentru cumpărarea mântuirii omului, cât de uşor s-ar fi împlinit acest lucru de către Acela care spune: "Al Meu este argintul şi al Meu este aurul!" (Hagai 2,8). Dar păcătosul putea fi răscumpărat numai prin sângele preţios al Fiului lui Dumnezeu. Cei care, nereuşind să pună preţ pe această jertfă minunată, se abţin să-I slujească lui Hristos vor pieri în egoismul lor. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: