101:1 DUMNEZEU VA PURTA DE GRIJĂ
101:2 Mulţi dintre aceia care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos au o inimă tulburată, neliniştită, pentru că se tem să se lase în grija lui Dumnezeu. Ei nu I se predau în întregime;
101:3 deoarece se feresc de consecinţele pe care le presupune o asemenea predare. Dar nu vor putea găsi pacea dacă nu se vor preda în felul acesta.
101:4 Sunt mulţi ale căror inimi gem sub povara grijilor, pentru că ei caută să atingă standardul lumii. Ei au ales să-i slujească, au acceptat încurcăturile ei, i-au adoptat obiceiurile. Astfel, caracterul lor este mânjit, iar viaţa le este obositoare. Grija neîncetată epuizează forţele vitale. Domnul nostru doreşte ca ei să lase deoparte acest jug al robiei şi îi invită să accepte jugul. El spune: "Jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară." (Matei 11,30). Îngrijorarea este oarbă şi nu poate vedea viitorul; dar Isus vede sfârşitul de la început. În orice dificultate, El are o cale pregătită pentru a aduce uşurare. "Domnul nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană" (Psalmi 84,11).
101:5 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12,10)
101:6 Tatăl nostru ceresc are o mie de căi prin care ne poate purta de grijă, căi despre care nu ştim nimic. Aceia care acceptă principiul fundamental de a face din slujirea lui Dumnezeu o datorie supremă vor vedea încurcăturile dispărând şi o potecă netedă înaintea picioarelor lor.
101:7 Îndeplinirea cu credincioşie a datoriilor zilei de astăzi este cea mai bună pregătire pentru încercările de mâine. Nu îngrămădiţi laolaltă toate răspunderile şi grijile zilei de mâine, adăugându-le zilei de azi. "Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6,34).
101:8 Să fim plini de încredere şi de curaj. Disperarea în serviciul lui Dumnezeu este păcătoasă şi iraţională. El cunoaşte fiecare nevoie a noastră. Alături de omnipotenţa Împăratului împăraţilor, Dumnezeul nostru, care Îşi ţine legământul, pune blândeţea şi grija păstorului celui bun. Puterea Sa este absolută, ea fiind şi chezăşia împlinirii sigure a făgăduinţelor Sale faţă de toţi aceia care se încred în El. El are mijloace pentru îndepărtarea oricărei dificultăţi, pentru ca aceia care Îl slujesc şi Îi respectă mijloacele pe care le foloseşte să poată fi
101:9 sprijiniţi. Dragostea Sa este tot atât de departe de oricare altă dragoste cum este cerul faţă de pământ. El veghează asupra copiilor Săi cu o iubire veşnică şi nemăsurată.
101:10 În cele mai negre zile, când perspectivele par îngrozitoare, aveţi credinţă în Dumnezeu. El Îşi împlineşte voinţa, făcând toate lucrurile bine în favoarea poporului Său. Tăria celor care Îl iubesc şi Îl slujesc va fi înnoită în fiecare zi.
101:11 El poate şi doreşte să reverse asupra servilor Săi tot ajutorul de care au nevoie. El le va da înţelepciunea cerută de feluritele lor nevoi.
101:12 Încercatul apostol Pavel a spus: "El mi-a zis: 'Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.' Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare" (2 Corinteni 12,9-10).
101:13 În contact cu alţii
101:14 Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos.
101:15 Fiecare întovărăşire din viaţă reclamă exercitarea stăpânirii de sine, a răbdării şi compasiunii. Suntem atât de diferiţi ca temperament, obiceiuri, educaţie, încât felul în care privim lucrurile variază de la persoană la persoană. Judecăm fiecare în mod diferit. Modul în care înţelegem adevărul, ideile pe care le avem despre cum trebuie să trăim nu sunt la fel în toate privinţele. Nu există doi inşi a căror experienţă se aseamănă în fiecare detaliu. Încercările unuia nu sunt şi încercările altuia. Îndatoririle pe care unul le găseşte uşoare sunt pentru altul extrem de dificile şi încurcate.
101:16 Natura umană este atât de fragilă, atât de neştiutoare, atât de uşor indusă în eroare, încât fiecare dintre noi ar trebui să fie prudent când îl judecă pe altul. Cunoaştem prea puţin care este influenţa faptelor noastre asupra experienţei altora. Ceea ce facem sau ceea ce spunem ne poate părea de mică importanţă, pe când, dacă am avea ochii deschişi, ar trebui să vedem că de acestea depind cele mai importante rezultate - fie spre bine, fie spre rău.