100:5 Aşa fusese şi cu ucenicii chemaţi mai înainte. Când Isus i-a îndemnat pe Petru şi pe tovarăşii lui să-L urmeze, ei şi-au lăsat imediat bărcile şi plasele. Unii dintre aceşti ucenici aveau prieteni care depindeau de ei, fiind întreţinuţi. Însă, când au primit invitaţia Mântuitorului, ei nu au ezitat şi nu au întrebat: "Cum voi trăi şi cum îmi voi întreţine familia?" Ei au fost credincioşi chemării; iar când, după aceea, Isus i-a întrebat: "Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?", ei i-au putut răspunde: "De nimic." (Luca 22,35).