9:7 "De aceea, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor" (1 Cor. 4,5). Noi nu putem citi inima. Fiind noi înşine plini de greşeli, nici nu suntem în măsură să-i judecăm pe alţii. Omul mărginit poate judeca numai după cele de afară. Numai Acela care cunoaşte motivele ascunse ale faptelor, Se poartă cu duioşie şi compătimire, poate să decidă asupra cazului fiecărui suflet. "Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci, prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri" (Rom. 2,1). Astfel, aceia care îi osândesc sau îi critică pe alţii, se declară ei însuşi vinovaţi, pentru că săvârşesc aceleaşi lucruri. Osândindu-i pe alţii, ei îşi dau propria lor sentinţă şi Dumnezeu declară că această sentinţă este dreaptă. El primeşte propriul lor verdict împotriva lor înşişi.