9:67 Drumul poate fi aspru şi urcuşul stâncos; pot fi prăpăstii în dreapta şi în stânga; putem avea parte de multă trudă pe drumul nostru; când suntem istoviţi, când tânjim după odihnă, trebuie să muncim mai departe; când suntem slăbiţi, trebuie să luptăm; când suntem descurajaţi, încă trebuie să nădăjduim; cu Hristos, ca Îndrumător al nostru, vom ajunge în cele din urmă în cerul atât de mult dorit. Hristos Însuşi a mers pe drumul cel aspru, care stă înaintea noastră, şi a netezit calea pentru picioarele noastre. Pe tot parcursul drumului prăpăstios, care duce spre viaţa veşnică, sunt izvoare de bucurie, care să-l învioreze pe cel istovit. Aceia care umblă în căile înţelepciunii, chiar în vremuri de strâmtorare, se bucură peste măsură, pentru că Cel pe care Îl iubeşte sufletul lor merge, nevăzut, alături de ei. Pe măsură ce înaintează, ei văd şi mai lămurit atingerea mâinii Sale; la fiecare pas, raze şi mai strălucitoare, de slavă, de la Cel nevăzut le luminează calea, iar cântările lor de laudă, din ce în ce mai puternice, se înalţă spre a se alătura melodiilor îngerilor dinaintea tronului.