Printable ModeCugetări de pe Muntele Fericirilor, 8
|
8:1 Cap. 6 - Rugăciunea Domnului 8:2 "Iată cum trebuie să vă rugaţi." Matei 6,9. 8:3 Rugăciunea domnească a fost dată de două ori de Mântuitorul, prima dată mulţimii, în Predica de pe Munte, şi a doua oară, la câteva luni după aceea, numai ucenicilor. Ucenicii plecaseră pentru scurtă vreme de lângă Domnul, iar la întoarcere L-au găsit cufundat în comuniune cu Dumnezeu. Fără să ţină seama de prezenţa lor, El continua să Se roage cu voce tare. Faţa Mântuitorului era luminată de o strălucire cerească. El părea a fi chiar în prezenţa Celui nevăzut, iar în cuvintele Sale era o putere vie, deoarece vorbea cu Dumnezeu. 8:4 Inimile ucenicilor care ascultau erau adânc mişcate. Ei au observat cât de des petrecea El ore lungi în singurătate, în comuniune cu Tatăl Său. El Îşi petrecea zilele, slujind mulţimilor care se îngrămădeau în jurul Lui şi dezvăluind gândurile perfide ale rabinilor. Munca această neîncetată Îl istovea adesea aşa de mult, încât mama şi fraţii Săi, şi chiar ucenicii Săi, se temeau că-Şi va primejdui viaţa. Dar, când Se întorcea de la orele de rugăciune, care încheiau obositoarea zi, ei vedeau că faţa Sa era plină de pace şi un suflu de reînviorare părea că străbate fiinţa Sa. El venea zi după zi, de la orele petrecute cu Dumnezeu, ca să le aducă oamenilor lumina din ceruri. Ucenicii ajunseseră să facă 8:5 o legătură între orele Sale de rugăciune şi puterea cuvintelor Sale. Acum, când ascultau rugăciunea Sa fierbinte, inimile lor erau pline de respect şi smerenie. Când El a încetat să Se mai roage, pătrunşi de marea lor lipsă, ucenicii I-au zis: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm" (Luca 11,1). 8:6 Isus nu le-a dat un nou model de rugăciune, ci o repetă pe aceea pe care le-o spusese mai înainte: "Trebuie să pricepeţi ce v-am dat mai înainte. Rugăciunea aceea are un înţeles adânc, pe care încă nu l-aţi pătruns". 8:7 Totuşi, Mântuitorul nu ne mărgineşte numai la folosirea acestor cuvinte. Ca Unul care este strâns legat de omenirea aceasta, El prezintă rugăciunea Sa ideală - cuvinte aşa de simple, că pot fi folosite şi pricepute chiar de un copilaş, şi totuşi atât de cuprinzătoare, încât însemnătatea lor nu poate fi niciodată cuprinsă, nici chiar de minţile cele mai agere. Suntem îndemnaţi să venim înaintea Tatălui cu prinosul nostru de mulţumire, să Îi facem cunoscute dorinţele noastre, să ne mărturisim păcatele şi să cerem harul Său, potrivit cu făgăduinţa Sa. 8:8 "Când vă rugaţi, să ziceţi: 'Tatăl nostru'." Luca 11,2. 8:9 Isus ne învaţă să-L numim pe Tatăl Său, Tatăl nostru. Lui nu-I este ruşine să ne numească fraţi. (Evrei 2,11). Atât de voioasă, atât de dornică este inima Mântuitorului să ne spună bun venit, ca membri ai familiei lui Dumnezeu, încât, din primele cuvinte pe care trebuie să le folosim când ne apropiem de Domnul, El pune asigurarea rudeniei noastre divine: "Tatăl nostru". 8:10 Aici se dezvăluie minunatul adevăr, plin de încurajare şi mângâiere, că Dumnezeu ne iubeşte ca pe Fiul Său. Aceasta şi spunea Domnul Isus în ultima Sa rugăciune pentru ucenicii Săi: "Tu i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17,23). 8:11 Lumea aceasta, despre care Satana zisese că este a lui şi pe care o stăpânise cu aspră tiranie, era acum înconjurată de iubirea Fiului lui Dumnezeu şi, printr-o mare înfăptuire, legată iarăşi de tronul lui Dumnezeu. Heruvimii şi Serafimii, precum şi oştile nenumărate ale tuturor lumilor necăzute au cântat imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu şi a Mielului, în clipa când a fost asigurată biruinţa aceasta. Ei s-au bucurat că s-a deschis o cale de scăpare pentru neamul omenesc decăzut şi că pământul are să fie răscumpărat de sub blestemul păcatului. Dar cât de mult se vor bucura aceia care sunt obiectul unei aşa iubiri de neînchipuit! 8:12 Cum am putea să ne îndoim vreodată şi să fim în nesiguranţă, cum am putea să ne simţim orfani? Isus a luat asupra Sa natura omenească, tocmai pentru a veni în ajutorul acelora care au călcat Legea. El S-a făcut asemenea nouă, ca să putem avea pacea şi siguranţa veşnică. Avem în ceruri un Apărător şi oricine Îl primeşte ca Mântuitor personal nu este lăsat orfan, ca să poarte povara propriilor sale păcate. 8:13 "Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu". "Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim şi proslăviţi împreună cu El". "Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este" (1 Ioan 3,2; Rom. 8,17). 8:14 Cel dintâi pas pe care-l facem pentru a ne apropia de Dumnezeu este acela de a cunoaşte 8:15 şi crede iubirea pe care El o are faţă de noi (1 Ioan 4,16), deoarece suntem îndemnaţi să venim la El, constrânşi de iubirea Sa. 8:16 Înţelegerea iubirii lui Dumnezeu aduce după sine renunţarea la iubirea de sine. Dându-I lui Dumnezeu numele de Tatăl nostru, îi recunoaştem pe toţi copiii Săi ca fiind fraţii noştri. Suntem toţi o parte din marea ţesătură a omenirii, toţi suntem membri ai unei singure familii. În rugăciunile noastre, trebuie să-i cuprindem pe toţi semenii noştri, ca pe noi înşine. Acela care caută binecuvântări numai pentru sine nu se roagă cum trebuie. 8:17 Dumnezeul nemărginit, zicea Isus, îţi dă privilegiul de a te apropia de El, numindu-L Tată. Trebuie să înţelegem tot ce se cuprinde în aceasta. Nici un părinte pământesc n-a lucrat vreodată atât de stăruitor pentru un copil rătăcit, cum lucrează Făcătorul tău pentru călcătorul de Lege. Nici un interes omenesc, plin de iubire, n-a urmărit vreodată pe cel nepocăit cu aşa duioase chemări. Dumnezeu locuieşte în orice casă; El aude orice cuvânt care se rosteşte, ascultă orice rugăciune care se înalţă spre El, ia parte la întristările şi dezamăgirile fiecărui suflet, vede îngrijirile care se dau tatălui, mamei, sorei, prietenului şi aproapelui. El are grijă de trebuinţele noastre, iar iubirea, îndurarea şi harul Său se revarsă necontenit, ca să împlinească nevoile noastre. 8:18 Dacă te adresezi lui Dumnezeu cu numele de Tată al tău, te recunoşti ca fiind copilul Său, spre a fi condus la înţelepciunea Sa şi a fi ascultător în toate lucrurile, ştiind că iubirea Sa nu se schimbă. Vei accepta şi planul Său pentru viaţa ta. Ca fiu al lui Dumnezeu, vei socoti onoarea, caracterul, familia şi lucrarea Sa, ca fiind de cea mai mare însemnătate pentru tine. Va fi o mare bucurie pentru tine să recunoşti şi să cinsteşti legătura ta cu Tatăl tău şi cu fiecare membru al familiei Sale. Te vei bucura că poţi face un lucru 8:19 oricât de simplu, dar care să tindă la proslăvirea Sa, sau a semenilor tăi. 8:20 "Care eşti în ceruri". Acela spre care Domnul Isus ne îndeamnă să privim ca spre "Tatăl nostru" "este în cer; El face tot ce vrea" (Ps. 115,3). Putem să ne punem toată încrederea în El, zicând: "Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine" (Psalm 56,3). 8:21 "Sfinţească-se Numele Tău." Matei 6,9. 8:22 A sfinţi Numele Domnului înseamnă ca toate cuvintele pe care le spunem despre Fiinţa Supremă să fie rostite cu respect. "Numele Lui este sfânt şi înfricoşat" (Ps. 111,9). Nu trebuie ca în vreun chip oarecare să tratăm cu uşurinţă titlurile sau denumirile Divinităţii. Prin rugăciune, intrăm în camera de audienţă a Celui Prea Înalt; de aceea, trebuie să venim înaintea Lui plini de o teamă sfântă. Îngerii îşi acoperă faţa când stau înaintea Sa. Heruvimii şi serafimii sfinţi şi strălucitori se apropie de tronul Său plini de un respect solemn. Cu cât mai mult noi, nişte fiinţe mărginite şi păcătoase, ar trebui să venim într-un mod respectuos înaintea Domnului, Creatorul nostru! 8:23 Dar a sfinţi Numele Domnului înseamnă şi mai mult. Se poate ca şi noi, asemenea iudeilor de pe vremea Domnului, să dăm dovadă de cel mai mare respect pentru Dumnezeu, atât cât pot vedea alţii, şi totuşi să profanăm continuu Numele Său. "Numele Domnului" este "plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie", "care iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul" (Ex. 34,5-7). Despre Biserica Domnului Hristos stă scris: "Şi iată cum Îl vor numi: "Domnul, Neprihănirea noastră'" (Ier. 33,16). 8:24 Numele acesta este dat fiecărui urmaş al Domnului Hristos. Este moştenirea copilului lui Dumnezeu. Membrii familiei sunt numiţi cu numele Tatălui lor" Profetul Ieremia, în timpul strâmtorării şi dureroasei apăsări a lui Israel, se ruga astfel: "Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi" (Ieremia 14,9). 8:25 Acest Nume este sfinţit de îngerii din ceruri, de locuitorii lumilor necăzute. Când te rogi: "Sfinţească-se Numele Tău", tu ceri ca El să poată fi sfinţit în lumea aceasta, sfinţit în tine însuţi. Dumnezeu te-a recunoscut înaintea oamenilor şi înaintea îngerilor, ca fiind un copil al Său. Roagă-te să nu aduci nici o dezonoare frumosului nume pe care-L porţi. (Iac. 2,7). Dumnezeu te trimite în lume ca reprezentant al Său. În fiecare faptă a vieţii tale, trebuie să se dea pe faţă Numele lui Dumnezeu. Această cerere te obligă să ai caracterul Lui. Nu poţi să sfinţeşti Numele Lui, nu poţi să-L reprezinţi în faţa lumii, decât dacă, prin viaţa şi caracterul tău, reprezinţi însăşi viaţa şi caracterul lui Dumnezeu. Poţi face aceasta numai dacă primeşti harul şi neprihănirea Domnului Hristos. 8:26 "Vie Împărăţia Ta." Matei 6,16. 8:27 Dumnezeu este Tatăl nostru, care ne iubeşte şi ne îngrijeşte ca pe copiii Săi; dar El mai este şi Marele Împărat al universului. Interesele Împărăţiei Sale sunt interesele noastre şi noi trebuie să lucrăm pentru propăşirea ei. 8:28 Ucenicii Domnului aşteptau grabnica venire a Împărăţiei slavei Sale; dar, dându-le această rugăciune, Isus le arăta că Împărăţia aceasta 8:29 nu avea să fie întemeiată atunci. Ucenicii aveau datoria să se roage pentru venirea ei, ca pentru un eveniment care urma să aibă loc în viitor. Însă această rugăciune era şi o asigurare pentru ei. Deşi nu trebuia să aştepte atunci venirea Împărăţiei, faptul că Isus îi îndemna să se roage pentru ea, era o dovadă că ea avea să vină la timpul hotărât de Dumnezeu. 8:30 Împărăţia harului lui Dumnezeu se statorniceşte acum, când, zi după zi, inimi care au fost pline de păcat şi răzvrătire, se predau atotputerniciei iubirii Sale. Dar deplina statornicie a Împărăţiei slavei Sale nu va avea loc până la a doua venirea a Domnului Hristos în această lume. "Domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt" (Dan 7,27). Ei vor moşteni Împărăţia care le-a fost pregătită de la întemeierea lumii (Matei 25,34). Şi Domnul va lua asupra Sa puterea cea mare şi va domni. 8:31 Porţile cerului se vor ridica din nou şi, cu de zece mii de ori zece mii şi mii de mii de sfinţi, Mântuitorul nostru va veni ca Împărat şi Domn de domni. Iehova Emanuel "va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume." (Zah. 14,9). "Cortul lui Dumnezeu" va fi cu oamenii, "şi El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor" (Apoc. 21,3). 8:32 Dar Isus a spus că, înainte de venirea Sa, "Această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor" (Mat. 24,14). Împărăţia Sa nu va veni până când vestea cea bună a harului Său 8:33 nu va fi dusă peste tot pământul. Aşadar, dacă ne predăm lui Dumnezeu şi câştigăm suflete pentru El, grăbim venirea Împărăţiei Sale. Numai aceia care se consacră în slujba Sa, zicând: "Iată-mă, trimite-mă", ca să deschidă ochii orbilor, să-i întoarcă pe oameni de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, "Ca să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţi" (Fapte 26,18), - numai ei se vor ruga în sinceritate "Vie Împărăţia Ta". 8:34 "Facă-se voia Ta, precum în cer, şi pe pământ." Matei 6,10. 8:35 Voia lui Dumnezeu este rostită prin preceptele sfintei Sale Legi, iau principiile acestei Legi sunt principiile cerului. Îngerii din ceruri nu ajung la o ştiinţă mai înaltă decât cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu; iar îndeplinirea voinţei Sale este cel mai înalt serviciu la care pot fi angajate puterile lor. 8:36 Dar, în ceruri, serviciul nu este făcut din spirit de legalism. Atunci când Satana s-a răzvrătit împotriva Legii lui Iehova, ideea că există o Lege a apărut înaintea îngerilor ca ceva la care aproape nu se gândiseră. În lucrarea lor, îngerii nu se purtau ca servi, ci ca fii. Între ei şi Creatorul lor este o unire desăvârşită. Ascultarea nu este o muncă grea pentru ei. Iubirea faţă de Dumnezeu face din serviciul lor o bucurie. Tot aşa, în fiecare suflet în care locuieşte Hristos, nădejdea măririi, cuvintele Lui răsună mereu, mereu: "Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule, şi Legea Ta este în adâncul inimii mele" (Ps. 40,8). 8:37 Cererea "Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ" este o rugăciunea ca domnia răului pe pământul acesta să se sfârşească, păcatul să fie nimicit pentru totdeauna şi Împărţia dreptăţii să fie statornicită. Atunci, pământul şi cerul vor fi pline "cu toată plăcerea bunătăţii Sale" (2 Tes. 1,11). 8:38 "Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi." Matei 6,11. 8:39 Prima jumătate a rugăciunii pe care am învăţat-o de la Isus, se referă la Numele, Împărăţia şi voia lui Dumnezeu - Numele Său să fie onorat, Împărăţia Sa să fie întemeiată şi voia Sa să fie împlinită. Dacă în felul acesta ai pus pe primul loc slujirea lui Dumnezeu, poţi să ceri cu încredere să fie împlinite şi propriile tale nevoi. Dacă ai renunţat la eul personal şi te-ai predat lui Hristos, eşti un membru al familiei lui Dumnezeu şi tot ce este în casa Tatălui este pentru tine. Toate comorile lui Dumnezeu îţi sunt deschise, atât în lumea aceasta, cât şi în lumea viitoare. Lucrarea îngerilor, darul Spiritului Sfânt, lucrarea slujitorilor Săi, toate sunt pentru tine. Lumea, cu tot ce este în ea, este a ta, în măsura în care poate să-ţi facă bine. Chiar vrăjmăşia celui rău va fi o binecuvântare, pregătindu-te pentru ceruri. Dacă "sunteţi ai lui Hristos", "toate lucrurile sunt ale voastre" (1 Cor. 3,23.21). 8:40 Acum tu eşti ca un copil căruia nu i s-a dat încă moştenirea, dar Dumnezeu nu-ţi încredinţează preţioasa ta avere, ca nu cumva să te amăgească Satana prin şiretlicurile sale meşteşugite, aşa cum a făcut cu prima pereche în Eden. 8:41 Hristos o păstrează pentru tine într-un loc unde uzurpatorul nu poate pune mâna pe ea. Asemenea unui copil, vei primi şi tu zi de zi tot ce-ţi trebuie pentru nevoia zilei. În fiecare zi, trebuie să te rogi: "Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi". Să nu te descurajezi dacă nu ai de ajuns pentru ziua de mâine. Ai asigurarea făgăduinţei Sale: "Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea" (Psalm 37,25). Dumnezeu, care a trimis corbii să-l hrănească pe Ilie lângă pârâul Cherit, nu va trece cu vederea pe nici unul dintre credincioşii şi umilii Săi copii. Despre acela care umblă în neprihănire stă scris: "I se va da pâine şi apa nu-i va lipsi" (Is. 33,16). "Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete" (Ps. 37,19). "El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" (Rom. 8,32). El, care a uşurat grijile şi necazurile mamei Sale văduve, şi a ajutat-o ca să îngrijească de gospodăria din Nazaret, simpatizează cu fiecare mamă, în strădania ei de a face rost de hrană copiilor săi. El, care avea milă de gloate, pentru că erau "necăjite şi risipite" (Mat. 9,36), încă mai are milă de sărmanii suferinzi. Mâna Sa este întinsă spre ei, binecuvântându-i; şi chiar în rugăciunea pe care a dat-o ucenicilor Săi, El ne învaţă să ne aducem totdeauna aminte de cei săraci. 8:42 Când ne rugăm: "Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi", cerem şi pentru alţii şi pentru noi. Şi recunoaştem că ceea ce ne dă Dumnezeu nu este numai 8:43 pentru noi. Dumnezeu pune asupra noastră grija de a-l hrăni pe cel flămând. În bunătatea Sa, El a pregătit hrană pentru cei sărmani. (Ps. 68,10). Şi mai departe zice: "Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi" Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi" (Luca 14,12-14). 8:44 "Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna, în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună". "Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera" (2 Cor. 9,8.6). 8:45 Rugăciunea pentru pâinea cea de toate zilele cuprinde nu numai hrana pentru întreţinerea trupului, ci şi pâinea spirituală, care va hrăni sufletul pentru viaţa veşnică. Isus ne îndeamnă: "Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică" (Ioan 6,27). El mai zice: "Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac" (vers. 51). Mântuitorul nostru este pâinea vieţii şi, numai contemplând iubirea Sa, primind-o în inimă, ne hrănim cu pâinea care se coboară din cer. 8:46 Noi Îl primim pe Domnul prin Cuvântul Său, iar Duhul Sfânt ne este dat ca să descopere acest Cuvânt priceperii noastre şi să sădească adevărurile Lui în inimile noastre. Trebuie să ne rugăm zi de zi, ca, atunci când citim Cuvântul Său, Dumnezeu să trimită Duhul Său, spre a ne descoperi adevărul care 8:47 va întări sufletele noastre pentru lupta fiecărei zile. 8:48 Învăţându-ne să cerem în fiecare zi ce ne trebuie, atât binecuvântările materiale, cât şi cele spirituale, Dumnezeu are de adus la îndeplinire un scop spre binele nostru. El doreşte să ajungem să ne dăm seama de faptul că depindem de necontenita Sa purtare de grijă, deoarece El caută să ne atragă în comuniune cu Sine. În această comuniune cu Hristos, prin rugăciune şi studierea marilor şi preţioaselor adevăruri ale Cuvântului Său, vom fi hrăniţi ca unii care suntem flămânzi ca unii care suntem însetaţi, vom fi reînvioraţi la Izvorul vieţii. 8:49 "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." Luca 11,4. 8:50 Isus ne învaţă că putem primi iertare de la Dumnezeu numai dacă îi iertăm şi noi pe alţii. Iubirea lui Dumnezeu ne atrage spre El şi această iubire nu poate atinge inimile noastre fără să dea naştere la iubire pentru fraţii noştri. 8:51 După ce încheie rugăciunea domnească, Isus adaugă: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre". Acela care are un spirit neiertător, se desparte chiar de izvorul prin care poate primi harul lui Dumnezeu. Nu trebuie să credem că, dacă aceia care ne-au vătămat nu vin să-şi mărturisească răul, noi suntem îndreptăţiţi să nu-i iertăm. E datoria lor, fără îndoială, să-şi umilească inima prin pocăinţă şi mărturisire; dar noi trebuie să avem 8:52 compătimire faţă de cei care ne-au rănit şi nu trebuie să ţinem necaz pe ei şi să ne tot gândim la ce ni s-a făcut. Dimpotrivă, când sperăm să fim iertaţi de greşelile noastre faţă de Dumnezeu şi noi trebuie să iertăm tuturor acelora care ne-au greşit. 8:53 Dar iertarea are un înţeles mai cuprinzător decât îşi închipuie mulţi. Atunci când Dumnezeu făgăduieşte că "nu oboseşte iertând", ca şi când înţelesul acelei făgăduinţe ar întrece tot ce putem noi pricepe, adaugă: "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre" (Isaia 55,7-9). Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de osândă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat. Este revărsarea iubirii răscumpărătoare, care transformă inima. David avea adevărata idee despre iertare, când se ruga: "Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic" (Ps. 51,10). Şi iarăşi zice: "Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi" (Ps. 103,12). 8:54 Prin Domnul Hristos, Dumnezeu S-a jertfit pentru păcatele noastre. El a suferit moartea cea mai grozavă pe cruce, a purtat pentru noi povara vinovăţiei, "Cel drept pentru nedrepţi", ca să ne poată descoperi iubirea Sa şi să ne atragă la Sine. El zice: "Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi, în Hristos" (Efes. 4,32). 8:55 Faceţi ca Hristos, Viaţa cea divină, să locuiască în voi şi, prin voi, să se descopere iubirea aceea divină, care va aduce nădejde şi pacea cerului în inima zdrobită de păcat. Când venim la Dumnezeu, condiţia care ne întâmpină în prag este aceea că, după ce am primit harul Său, trebuie să ne consacrăm spre a le descoperi şi altora harul Său . 8:56 Singurul lucru esenţial pentru noi, spre a putea primi şi împărtăşi şi altora iubirea iertătoare a lui Dumnezeu, este să cunoaştem şi să credem iubirea pe care o are El faţă de noi. (1 Ioan 4,16). Satana lucrează prin orice amăgire pe care o poate dirija, ca să nu putem vedea această iubire. El ne va face să credem că greşelile şi păcatele noastre au fost aşa de grele, încât Domnul nu va da nici o atenţie rugăciunilor noastre, nici nu ne va binecuvânta şi nici nu ne va mântui. În noi înşine, nu putem vedea altceva decât slăbiciune, nici un merit care să ne recomande lui Dumnezeu, şi Satana ne spune că aceasta nu e de nici un folos; nu ne putem remedia nedesăvârşirile noastre de caracter. Când încercăm să venim la Dumnezeu, vrăjmaşul ne şopteşte: "Nu e de nici un folos pentru tine că te rogi; n-ai făcut tu cutare lucru rău? N-ai păcătuit tu împotriva lui Dumnezeu şi nu ţi-ai călcat tu propria conştiinţă?" Atunci însă îi putem spune vrăjmaşului că "sângele lui Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, ne curăţă de orice păcat" (1 Ioan 1,7). Când ne dăm seama că am păcătuit şi nu putem să ne rugăm, atunci e timpul să ne rugăm. Oricât de ruşinaţi şi de adânc umiliţi am fi, trebuie să ne rugăm şi să credem. "O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: 'Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu'" (1 Tim. 1,15). Iertarea, împăcarea cu Dumnezeu, vine asupra noastră nu ca o răsplată pentru faptele noastre; ea nu este dată pentru 8:57 vreun merit al oamenilor păcătoşi, ci este un dar făcut nouă, având temelia dăruirii în neprihănirea lui Hristos. 8:58 Nu trebuie să căutăm să ne micşorăm vinovăţia, scuzând păcatul. Trebuie să vedem păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, cu adevărat oribil. Numai Golgota poate să descopere marea grozăvie a păcatului. Dacă ar fi să ne purtăm propria vinovăţie, ne-ar zdrobi. Dar Cel fără păcat a luat locul nostru; deşi nu merita aceasta, El a purtat fărădelegile noastre. "Dacă ne mărturisim păcatele", Dumnezeu "este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1,9). Măreţ adevăr! Drept faţă de propria Sa Lege şi totuşi Îndreptăţitorul tuturor acelora care cred în Isus. "Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea" (Mica 7,18). 8:59 "Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău." Matei 6,13. 8:60 Ispita este ademenirea spre păcat şi aceasta nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satana şi din răul care se află în propriile noastre inimi. "Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni" (Iacov 1,13). 8:61 Satana caută să ne ducă în ispită, pentru ca răul din caracterele noastre să poată fi descoperit înaintea oamenilor şi a îngerilor şi apoi tot el să ne pretindă ca proprietate a sa. În profeţia simbolică a lui Zaharia, Satana este văzut 8:62 stând la dreapta Îngerului Domnului, învinuindu-l pe Iosua, marele preot, care este îmbrăcat în veşminte murdare, şi împotrivindu-se lucrării pe care Îngerul dorea s-o facă pentru Iosua. Aceasta reprezintă atitudinea Satanei faţă de fiecare suflet pe care Domnul caută să-l atragă la Sine. Vrăjmaşul ne duce în păcat şi apoi ne învinuieşte înaintea întregului univers, ca fiind nevrednici de iubirea lui Dumnezeu. Dar "Domnul a zis Satanei: 'Domnul să te mustre Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?'" Şi lui Iosua i-a zis: "Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare" (Zaharia 3,1-4). 8:63 Dumnezeu, în marea Sa iubire, caută să dezvolte în noi preţioasele daruri ale Duhului Său. Dumnezeu îngăduie să întâmpinăm piedici, persecuţii şi greutăţi, nu ca un blestem, ci ca cea mai mare binecuvântare a vieţii noastre. Fiecare ispită învinsă, fiecare încercare suportată cu bărbăţie ne dă o nouă experienţă şi ne face să progresăm în lucrarea de formare a caracterului. Sufletul, care prin puterea lui Dumnezeu rezistă în faţa ispitei, descoperă lumii şi universului întreg puterea harului lui Hristos. 8:64 Dar, deşi nu trebuie să ne descurajăm din cauza încercării, oricât de amară ar fi ea, noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să nu ne lase să fim duşi acolo unde am fi târâţi departe de El, din cauza dorinţelor propriilor noastre inimi rele. Înălţând rugăciunea pe care ne-a dat-o Domnul, ne predăm inimile spre a fi călăuzite de Dumnezeu, cerându-I să ne conducă pe căi sigure. Nu putem înălţa această rugăciune dintr-o inimă sinceră şi totuşi să ne hotărâm să umblăm pe o cale aleasă după plăcerea noastră. 8:65 Trebuie să aşteptăm să fim conduşi de mâna Sa, şi să ascultăm de glasul Său, care zice: "Iată drumul, mergeţi pe el" (Is. 30,21). 8:66 Nu este deloc sănătos pentru noi să stăm să ne gândim la foloasele pe care le-am putea avea, dacă am ceda şoaptelor Satanei. Păcatul înseamnă ruşine şi nimicire pentru orice suflet care are plăcere de el; dar el este orbitor şi amăgitor prin natura sa şi ne va atrage prin înfăţişări linguşitoare. Dacă ne aventurăm pe terenul Satanei, n-avem siguranţa ocrotirii în faţa puterii sale. Atât cât ne stă în puteri, trebuie să închidem orice cale prin care ispititorul ar putea găsi intrare la noi. 8:67 Rugăciunea "Nu ne duce în ispită" este ea însăşi o făgăduinţă. Dacă ne încredinţăm în braţul lui Dumnezeu, avem asigurarea: "El, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (1 Cor. 10,13). 8:68 Singura apărare împotriva răului este locuirea lui Hristos în inimă, prin credinţa în dreptatea Sa. Ispita are putere asupra noastră, pentru că în inimile noastre este egoism. Dar, dacă contemplăm marea iubire a lui Dumnezeu, egoismul ni se înfăţişează în caracterul lui hidos şi respingător şi dorim să fie îndepărtat din suflet. Când Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Hristos, inimile noastre sunt îmblânzite şi supuse, ispita îşi pierde puterea, iar harul lui Hristos ne transformă caracterul. 8:69 Hristos nu va părăsi sufletul pentru care Şi-a dat viaţa. Sufletul poate să-L părăsească şi să fie copleşit de ispită, dar Hristos nu poate să Se întoarcă niciodată de la cineva pentru care a dat ca preţ de răscumpărate propria Sa viaţă. 8:70 Dacă viziunea noastră spirituală ar fi mai clară, am vedea suflete încovoiate sub apăsare şi mâhnire de durere, împovărate ca o căruţă sub greutatea snopilor şi aproape să moară din cauza descurajării. Am vedea îngeri zburând iute, ca să vină în ajutorul celor ispitiţi, care se află pe marginea prăpastiei. Îngerii din ceruri resping oştile celui rău, care împresoară aceste suflete, şi tot ei călăuzesc aceste suflete, ca să le întărească picioarele pe temelia cea sigură. Luptele care se dau între cele două oştiri, sunt tot aşa de reale ca şi acelea care se dau de către oştirile lumii acesteia, iar de rezultatul acestui conflict spiritual depinde soarta veşnică a tuturor. 8:71 Nouă, ca şi lui Petru, ne este dat acest cuvânt: "Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta" (Luca 22,31-32). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu suntem lăsaţi singuri. Acela, care "atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3,16), nu ne va lăsa singuri în lupta cu vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. "Iată", zice el, "v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma" (Luca 10,19). 8:72 Trăiţi în legătură cu Hristos cel viu şi El vă va ţine tare cu o mână care nu vă va lăsa. Să cunoaştem şi să credem iubirea pe care o are Dumnezeu faţă de noi şi atunci vom fi în siguranţă. Iubirea aceasta este o fortăreaţă de neînvins împotriva tuturor înşelăciunilor şi asalturilor Satanei. "Numele Domnului este un turn tare, cel neprihănit fuge în El şi stă la adăpost" (Prov. 18,10). 8:73 "Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava." Matei 6,13. 8:74 Ultima, ca şi prima propoziţie din rugăciunea Domnului, Îl arată pe Tatăl nostru ca fiind mai presus de orice putere şi autoritate şi orice nume cu care este numit. Mântuitorul vedea anii care urmau să vină peste ucenici, nu fiind scăldaţi în lumina strălucitoare a belşugului şi onoarei lumeşti, aşa cum visaseră ei, ci întunecaţi de furtunile urii omeneşti şi furiei satanice. În mijlocul luptelor şi prăbuşirii naţiunilor, paşii ucenicilor aveau să fie pândiţi de primejdii şi adesea inimile lor aveau să fie cuprinse de teamă. Urma ca ei să vadă Ierusalimul pustiit, templul dărâmat până în temelii, cultul lui încheiat pentru totdeauna şi pe Israel împrăştiat în toată lumea, ca sfărâmăturile unui vas naufragiat pe un ţărm pustiu. Isus zicea: "Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie". "Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor" (Mat. 24,6-8). Totuşi, urmaşii lui Hristos nu aveau motiv să se teamă că nădejdea lor avea să fie înşelată sau că Dumnezeu îi va fi părăsit pe pământ. Puterea şi slava aparţin Aceluia, ale cărui planuri merg drept înainte spre împlinirea lor. În rugăciunea care exprimă dorinţele lor zilnice, ucenicii lui Hristos erau îndemnaţi să privească dincolo de orice putere şi stăpânire a răului, la Domnul Dumnezeul lor, a cărui Împărăţie cârmuieşte peste tot şi care este Tatăl şi Prietenul lor veşnic. 8:75 Dărâmarea Ierusalimului era un simbol al ruinei finale, care va cuprinde lumea întreagă. Profeţiile care s-au împlinit în parte la dărâmarea 8:76 Ierusalimului se potrivesc mai bine pentru zilele din urmă. Acum ne aflăm chiar în pragul unor evenimente mari şi solemne. În faţa noastră stă o criză aşa cum nu s-a mai văzut. Ca şi primii ucenici, avem şi noi plăcuta asigurare că Împărăţia lui Dumnezeu cârmuieşte peste tot. Programul derulării evenimentelor este în mâinile Creatorului nostru. Maiestatea Cerului are în grija Sa soarta naţiunilor, precum şi interesele Bisericii Sale. Divinul Învăţător îi zice fiecărui sol, angajat în împlinirea planurilor Sale, aşa cum îi zicea lui Cir: "Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoşti" (Is. 45,5). 8:77 În viziunea profetului Ezechiel, era înfăţişarea unei mâini sub aripile heruvimului. De aici, servii lui Dumnezeu pot învăţa că puterea divină este aceea care le asigură succesul. Aceia pe care Dumnezeu îi foloseşte ca soli ai Săi nu trebuie să-şi închipuie că lucrarea Lui depinde de ei. Fiinţele mărginite nu sunt lăsate să poarte această povară a răspunderii. Acela care nu doarme, care este continuu la lucru pentru înfăptuirea planurilor Sale, Îşi va duce lucrarea mai departe. El va dejuca uneltirile oamenilor nelegiuiţi şi va strica planurile acelora care unelteau lucruri rele împotriva poporului Său. Cel care este Împăratul, Domnul oştirilor, tronează între heruvimi şi, în mijlocul luptei şi învălmăşelii neamurilor, El îi păzeşte încă pe copiii Săi. Acela care domneşte în ceruri este Mântuitorul nostru. El cântăreşte fiecare încercare şi este atent la cuptorul de foc care trebuie să încerce fiecare suflet. Când întăriturile împăraţilor vor fi nimicite, când săgeţile mâniei vor străpunge inimile vrăjmaşilor Săi, poporul Său va fi în siguranţă în mâinile Sale. 8:78 "A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău" În mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile" (1 Cronici 29,11-12). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: