7:33 Păgânii îşi închipuiau că rugăciunile au meritul de a face ispăşire pentru păcat. Altfel spus, cu cât rugăciunea era mai lungă, cu atât meritul era mai mare. Dacă ar fi putut deveni sfinţi prin propriile lor eforturi, păgânii ar fi avut în ei înşişi ceva de care să se bucure, o pricină de laudă. Această idee despre rugăciune este expresia principiului îndreptăţirii prin merite personale, care stă la temelia tuturor sistemelor falsei religii. Fariseii adoptaseră această idee păgână despre rugăciune şi nimic n-a înlăturat-o în zilele noastre, chiar printre aceia care se pretind a fi creştini. Repetarea de fraze obişnuite şi tipice, când inima nu simte nici o nevoie de Dumnezeu, e la fel cu "bolboroselile" păgânilor.