Printable ModeCugetări de pe Muntele Fericirilor, 7
|
7:1 Cap. 5 - Adevăratul motiv în slujire 7:2 "Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei." Matei 6,1. 7:3 Cuvintele rostite de Domnul pe Munte erau o expresie a învăţăturii nerostite a vieţii Sale, pe care oamenii nu ajunseseră s-o priceapă. Ei nu puteau să înţeleagă cum, având o aşa mare putere, a neglijat s-o folosească pentru a câştiga ceea ce ei socoteau ca fiind lucrul cel mai bun. Spiritul, motivele şi metodele lor erau cu totul contrare celor ale Sale. Cu toate că pretindeau a fi foarte plini de râvnă pentru cinstirea Legii, mândria deşartă era adevărata ţintă pe care o urmăreau ei, şi Domnul avea să le arate că iubitorul de sine este, de fapt, un călcător al Legii. 7:4 Dar principiile nutrite de farisei sunt date pe faţă de oamenii din toate timpurile. Spiritul fariseismului este spiritul firii omeneşti. Şi, cum Mântuitorul a arătat deosebirea dintre spiritul şi metodele Sale şi acelea ale rabinilor, învăţătura Sa este tot aşa de potrivită pentru oamenii tuturor timpurilor. Pe vremea Domnului Hristos, fariseii căutau să câştige favoarea cerului, pentru ca să-şi asigure onoarea lumii şi profitul personal, lucruri pe care le priveau ca o răsplată a virtuţii. În acelaşi timp, ei făceau paradă de faptele lor de milostenie înaintea norodului, ca să-i atragă atenţia şi să capete o faimă pentru sfinţenia lor. 7:5 Isus le-a mustrat lăudăroşenia, spunând că Dumnezeu nu recunoaşte o asemenea slujire şi că linguşirea şi admiraţia poporului, pe care ei le căutau cu atâta ardoare, erau singura răsplată pe care aveau să o primească vreodată. 7:6 "Tu, dar, când faci milostenie", zicea Domnul, "să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti". 7:7 Prin aceste cuvinte, Isus n-a învăţat că faptele de milostenie trebuie ţinute totdeauna în ascuns. Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, n-a ascuns generosul sacrificiu al creştinilor din Macedonia, ci a vorbit despre harul pe care Domnul îl lucrase în ei şi, în felul acesta, şi alţii au fost însufleţiţi de acelaşi duh. Tot el scria şi bisericii din Corint şi zicea: "Râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi dintre ei" (2 Cor. 9,2). 7:8 Chiar cuvintele Domnului lămuresc ce a vrut să spună, anume că faptele de milostenie nu trebuie să aibă scopul de a câştiga lăudă şi cinste de la oameni. Adevărata evlavie nu face nimic pentru a fi o privelişte. Aceia care umblă după cuvintele de laudă şi linguşire şi se hrănesc cu ele, ca şi cu o dulceaţă, sunt creştini numai cu numele. 7:9 Prin faptele lor bune, urmaşii lui Hristos trebuie să aducă slavă nu lor înşile, ci Aceluia prin al Cărui har şi putere au făcut toate acestea. Orice faptă bună este adusă la îndeplinire numai prin Spiritul Sfânt, şi Spiritul este dat pentru proslăvirea Celui ce l-a dat, nu pentru a celui ce l-a primit. Când lumina lui Hristos străluceşte în suflet, gura va fi plină de laudă şi mulţumire faţă de Dumnezeu. Rugăciunile voastre, împlinirea datoriei, bunătatea voastră, tăgăduirea de sine nu vor alcătui niciodată 7:10 tema gândurilor sau conversaţiilor voastre. Isus va fi mărit, eul va fi ascuns, şi Hristos Se va arăta ca totul în toate. 7:11 Noi trebuie să dăruim în sinceritate, nu spre a face paradă de faptele noastre bune, ci din milă şi dragoste faţă de cei aflaţi în suferinţă. Sinceritatea scopului, adevărata bunătate a inimii, este motivul care are preţ în ochii cerului. Sufletul sincer în iubirea sa, cu inima întreagă în devoţiunea sa, este privit de Dumnezeu ca fiind mai de preţ decât mult aur din Ofir. 7:12 Nu trebuie să ne gândim la răsplată, ci la slujire; cu toate acestea, bunătatea arătată în acest spirit nu va rămâne nerăsplătită. "Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă". Dacă este adevărat că Dumnezeu Însuşi este marea Răsplată, care le cuprinde pe toate celelalte, atunci sufletul Îl primeşte şi se bucură de El numai în măsura în care se face asemenea cu El în caracter. Numai cele ce sunt asemenea se pot preţui unele pe altele. Numai când ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu pentru binele omenirii, şi El ni Se dăruieşte nouă. 7:13 Nimeni nu poate să facă loc în propria sa inimă şi viaţă, ca şuvoiul binecuvântării lui Dumnezeu să curgă spre alţii, fără ca să primească el însuşi o bogată răsplată. Colinele şi câmpiile care oferă o albie, pentru ca pâraiele de munte să ajungă la mare, nu suferă nici o pierdere prin aceasta. Ceea ce dau ele este răsplătit însutit, pentru că torentul care curge, murmurând în drumul său, lasă în urmă darul său de verdeaţă şi rodnicie. Iarba de pe malurile sale este de un verde viu, copacii sunt plini de frunziş verde, florile sunt mai îmbelşugate. Când pământul rămâne sterp şi scorojit de arşiţa dogoritoare a soarelui de vară, un brâu de verdeaţă arată cursul râului; 7:14 iar câmpia care îşi deschide sânul, ca să poarte comoara muntelui spre mare, este îmbrăcată cu prospeţime şi frumuseţe - o dovadă a răsplătirii pe care harul lui Dumnezeu le-o dă tuturor celor care se predau, ca să fie mijlocitori prin care El să-şi reverse binecuvântările Sale asupra lumii. 7:15 Aceasta este binecuvântarea de care au parte cei care arată milă faţă de nevoiaşi. Profetul Isaia zice: "Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede" Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă; " Vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă" (Isaia 58,7-11). 7:16 Lucrarea de binefacere este de două ori binecuvântată. În timp ce acela care dă celui lipsit îi face fericiţi pe alţii, el însuşi este binecuvântat într-o măsură mult mai mare. Harul lui Hristos dezvoltă în sufletul său trăsături de caracter, care sunt cu totul potrivnice egoismului - trăsături care vor curăţi, înnobila şi îmbogăţi viaţa. Faptele de milostenie, săvârşite în taină, vor lega inimile laolaltă şi le vor apropia tot mai mult de inima Aceluia din care izvorăşte orice impuls bun. Micile atenţii, micile fapte de iubire şi sacrificiul de sine, care se revarsă din viaţă tot aşa de tăcut ca şi parfumul dintr-o floare - toate acestea alcătuiesc nu o mică parte din binecuvântarea şi fericirea vieţii. Se va vedea la urmă că tăgăduirea de sine pentru binele şi fericirea altora, oricât de umilă şi nelăudată aici pe pământ, este recunoscută în cer ca semn al unirii noastre cu 7:17 Împăratul slavei, care a fost bogat şi, totuşi, S-a făcut sărac pentru noi. 7:18 Se poate ca faptele de binefacere să fi fost săvârşite în taină, dar influenţa celui ce le-a săvârşit nu poate fi ascunsă. Dacă lucrăm din toată inima ca urmaşi ai lui Hristos, inima va fi în strânsă simpatie cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu, impresionând spiritul nostru, va scoate la iveală sfintele armonii ale sufletului, ca răspuns la atingerea divină. 7:19 Acela care dă talente sporite celor care au folosit cu înţelepciune darurile ce le-au fost încredinţate, are plăcere să recunoască lucrarea poporului Său credincios în Cel Iubit, prin al cărui har şi putere au lucrat. Aceia care au urmărit dezvoltarea şi desăvârşirea unui caracter creştin, punându-şi puterile la lucru în fapte bune, vor culege în lumea viitoare ceea ce au semănat. Lucrarea începută pe pământ va ajunge perfecţiunea în acea viaţă mai înaltă şi mai sfântă, care va dura cât veşnicia. 7:20 "Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii." Matei 6,5. 7:21 Fariseii hotărâseră anumite ore pentru rugăciune; şi, dacă se aflau în altă parte la timpul hotărât, după cum se întâmpla adesea, se opreau oriunde ar fi fost - fie în stradă, fie în piaţă, în mijlocul mulţimilor de oameni ce alergau încoace şi încolo - şi, aşa cu voce tare, îşi înălţau rugăciunile lor formale. O astfel de închinare, adesea numai pentru înălţare de sine, a atras 7:22 mustrarea necruţătoare a lui Isus. Cu toate acestea, El n-a oprit rugăciunea publică, pentru că El Însuşi Se ruga împreună cu ucenicii Săi, în prezenţa mulţimilor. Dar El învăţa că rugăciunile particulare nu trebuie să fie auzite decât de Dumnezeu. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. 7:23 "Când te rogi, intră în odăiţa ta". Să avem un loc stabilit pentru rugăciunea tainică. Isus alesese locuri anume pentru comuniunea cu Dumnezeu şi tot aşa trebuie să facem şi noi. Adesea, se simte nevoia să ne retragem într-un loc anume, oricât de umil ar fi, unde putem să fim singuri cu Dumnezeu. 7:24 "Roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns". În numele lui Isus, putem să venim în prezenţa lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu este nevoie de nici un om ca mijlocitor. Prin Isus, ne putem deschide inimile lui Dumnezeu, ca înaintea Unuia care ne cunoaşte şi ne iubeşte. 7:25 În locul tainic al rugăciunii, unde nici un ochi nu ne vede, decât ochiul lui Dumnezeu, nici o ureche nu ne aude, decât urechea lui Dumnezeu, putem să aducem cele mai tainice dorinţe şi frământări ale noastre înaintea Tatălui îndurării nemărginite; şi, în tăcerea şi liniştea sufletului, vocea aceea care nu zăboveşte niciodată să răspundă la strigătul unor nevoi omeneşti va vorbi inimilor noastre. 7:26 "Domnul este plin de milă şi de îndurare" (Iacov 5,11). El aşteaptă cu o iubire neobosită să audă mărturisirile celor abătuţi şi să le primească pocăinţa. Aşteaptă un semn de recunoştinţă din partea noastră, cum aşteaptă mama zâmbetul de recunoaştere de la odrasla ei. Domnul vrea ca noi să înţelegem cât de arzător şi duios ne doreşte inima Sa. El ne invită să schimbăm încercările noastre cu simpatia Sa, 7:27 întristările noastre cu iubirea Lui, rănile noastre cu vindecarea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, goliciunea noastră cu plinătatea Lui. Niciodată cel care a venit la El n-a fost dezamăgit. "Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine." (Psalmul 34,5). 7:28 Aceia care-L caută pe Dumnezeu în ascuns, aducând înaintea Domnului nevoile lor şi cerând ajutor, nu vor striga în zadar. "Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti". Dacă facem din Domnul tovarăşul nostru zilnic, vom simţi că puterile unei lumi nevăzute sunt în jurul nostru; privind la Isus, vom deveni asemenea chipului Său. Privind, vom fi schimbaţi. Caracterul este îmblânzit, curăţit şi înnobilat pentru Împărăţia cerească. Rezultatul sigur al comuniunii şi părtăşiei cu Domnul nostru va fi creşterea evlaviei, curăţiei şi ardoarei. Rugăciunea va fi din ce în ce mai inteligentă. Noi primim o educaţie dumnezeiască şi aceasta este dovedită printr-o viaţă de sârguinţă şi zel. 7:29 Sufletul care se întoarce spre Dumnezeu după ajutor, sprijin şi putere, prin rugăciune zilnică şi serioasă, va avea aspiraţii nobile, o înţelegere lămurită a adevărului şi datoriei, planuri mari de acţiune şi o continuă foame şi sete după neprihănire. Păstrând legătura cu Dumnezeu, vom ajunge în stare să le dăm şi altora, cu care venim în legătură, lumina, pacea şi seninătatea care domnesc în sufletele noastre. Tăria câştigată prin rugăciune, unită cu efortul stăruitor de a ne educa mintea pentru meditaţie şi luare-aminte, ne pregăteşte pentru îndatoririle zilnice şi ne păstrează un duh liniştit în toate împrejurările. 7:30 Dacă ne apropiem de Dumnezeu, El va pune în gura noastră un cuvânt ca să vorbim pentru El, chiar o laudă pentru Numele Său. 7:31 Ne va da un ton din cântarea îngerilor, un imn de mulţumire pentru Tatăl nostru ceresc. În fiecare manifestare a vieţii, se va da pe faţă lumina şi iubirea unui Mântuitor care locuieşte în inimă. Tulburările din afară nu pot atinge viaţa care este trăită prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. 7:32 "Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii." Matei 6,7. 7:33 Păgânii îşi închipuiau că rugăciunile au meritul de a face ispăşire pentru păcat. Altfel spus, cu cât rugăciunea era mai lungă, cu atât meritul era mai mare. Dacă ar fi putut deveni sfinţi prin propriile lor eforturi, păgânii ar fi avut în ei înşişi ceva de care să se bucure, o pricină de laudă. Această idee despre rugăciune este expresia principiului îndreptăţirii prin merite personale, care stă la temelia tuturor sistemelor falsei religii. Fariseii adoptaseră această idee păgână despre rugăciune şi nimic n-a înlăturat-o în zilele noastre, chiar printre aceia care se pretind a fi creştini. Repetarea de fraze obişnuite şi tipice, când inima nu simte nici o nevoie de Dumnezeu, e la fel cu "bolboroselile" păgânilor. 7:34 Rugăciunea nu este o ispăşire pentru păcat. Ea nu are nici o virtute, nici vreun merit în sine. Toate cuvintele înflorite, pe care le folosim, nu pot fi echivalente nici chiar cu o singură dorinţă sfântă. Rugăciunile cele mai elocvente nu sunt decât cuvinte fără rost, dacă nu exprimă adevăratele sentimente ale inimii. Numai rugăciunea care izvorăşte dintr-o inimă dornică, în care sunt exprimate nevoile simple ale sufletului, ca şi cum 7:35 am cere o favoare unui prieten pământesc, aşteptând ca ea să fie împlinită, doar aceasta este rugăciunea credinţei. Dumnezeu nu doreşte complimentele noastre ceremoniale, dar strigătul negrăit al unei inimi zdrobite şi stăpânite de simţământul păcatului şi al completei slăbiciuni îşi găseşte drum la Tatăl oricărei îndurări. 7:36 "Când postiţi să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii." Matei 6,16 7:37 Postul pe care îl recomandă Cuvântul lui Dumnezeu este mult mai mult decât o formă. El nu constă numai în a lăsa la o parte mâncarea, în a te îmbrăca în sac şi în a-ţi presăra cenuşă pe cap. Acela care posteşte, având adevărata părere de rău din cauza păcatului, nu umblă niciodată după laudă. 7:38 Ţinta postului pe care Dumnezeu ne îndeamnă să-l ţinem nu este de a ne chinui trupul pentru păcatul sufletului, ci de a ne ajuta să ne dăm seama de caracterul grav al păcatului, umilindu-ne inima înaintea lui Dumnezeu şi primind harul Său iertător. Porunca Sa către Israel era aceasta: "Sfâşiaţi-vă ini-mile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru." (Ioel 2,13). 7:39 Postul nu ne va fi de nici un folos pentru a face pocăinţă sau a ne măguli că, prin propriile noastre fapte, vom merita sau vom cumpăra o moştenire între cei sfinţi. Când I s-a adresat Domnului întrebarea: "Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?", El a răspuns: "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El." (Ioan 6,28-29). Pocăinţa este întoarcerea de la eul personal spre Hristos, şi, dacă Îl primim pe Hristos aşa încât, prin credinţă, El să-Şi poată trăi viaţa în noi, faptele bune se vor vedea. 7:40 Isus zicea: "Tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să arăţi că posteşti, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns" (Matei 6,17-18). Ceea ce se face pentru slava lui Dumnezeu trebuie să se facă cu bucurie, nu cu inima tristă şi posomorâtă. În religia Domnului Isus nu este nimic posomorât. Dacă printr-o atitudine de murmurare, creştinii lasă impresia că au fost dezamăgiţi de Domnul lor, ei dau o mărturie falsă despre caracterul Său şi pun argumente în gura vrăjmaşilor Săi. Deşi prin cuvinte au pretenţia că Dumnezeu este Tatăl lor, totuşi, printr-o înfăţişare tristă şi posomorâtă ei se prezintă lumii ca nişte orfani. 7:41 Domnul doreşte să facem ca serviciul Său să apară atrăgător, cum şi este în realitate. Să faci ca tăgăduirea de sine şi frământările ascunse ale inimii să fie descoperite numai Mântuitorului. Să faci ca poverile să fie aduse la piciorul crucii şi să mergi înainte pe cărare, bucurându-te în iubirea Aceluia care te-a iubit cel dintâi. Poate că oamenii nu vor cunoaşte niciodată lucrarea care se săvârşeşte în ascuns între un suflet şi Dumnezeu, dar urmarea lucrării Duhului asupra inimii va fi văzută de toţi, pentru că "Acela care vede în ascuns, îţi va răsplăti". 7:42 "Nu vă strângeţi comori pe pământ." Matei 6,19. 7:43 Comoara adunată pe pământ nu dăinuieşte; hoţii o sapă şi o fură; moliile şi rugina o strică; focul şi furtuna ne nimicesc averile. "Şi unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră". Comoara adunată pe pământ va acapara mintea, dând cu totul la o parte lucrurile cereşti. 7:44 Iubirea de bani era pasiunea cea mai mare pe vremea iudeilor. 7:45 Spiritul lumesc luase locul lui Dumnezeu şi al religiei în suflet. Tot aşa stau lucrurile şi în zilele noastre. Goana după îmbogăţire are o influenţă aşa de seducătoare şi fermecătoare asupra vieţii, încât nobleţea şi omenia sunt pervertite, până când se pierd. Slujirea Satanei este plină de grijă, frământare şi muncă istovitoare, iar bogăţia pe care oamenii se străduiesc s-o adune pe pământ, nu e decât pentru scurtă vreme. 7:46 Domnul zicea: "Strângeţi-vă comori în ceruri unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră". 7:47 Sfatul este: "Să vă strângeţi comori în cer". Este în interesul vostru personal să vă asiguraţi bogăţiile cereşti. Numai acestea sunt cu adevărat ale voastre, din tot ce aveţi. Comoara adunată în cer este nepieritoare. Nici focul sau apele n-o pot nimici, nici hoţii n-o pot jefui, nici moliile sau rugina n-o pot strica, pentru că Dumnezeu este Cel care o păstrează. 7:48 Această comoară, pe care Domnul o socoteşte mai de preţ decât tot ce are preţ, este "bogăţia slavei moştenirii Lui între sfinţi" (Efes. 1,18). Ucenicii Domnului Hristos sunt numiţi giuvaierurile Sale, comoara Sa preţioasă şi deosebită. El zice: "Ei sunt pietrele cununii împărăteşti" (Zah. 9,16). "Voi face pe oameni mai preţioşi decât aurul curat, mai scump decât aurul din Ofir" (Is.13,12). Domnul Hristos priveşte la poporul Său, în curăţia şi desăvârşirea sa, ca la răsplata suferinţelor Sale, a umilinţei şi iubirii Sale, completarea strălucirii Sale fiind Hristos, marele Centru, de la care radiază toată strălucirea. 7:49 Nouă ne este dat să ne unim cu El în 7:50 marea lucrare de răscumpărare şi să ne împărtăşim cu El de bogăţiile câştigate prin moartea şi suferinţele Sale. Sfântul apostol Pavel le scria creştinilor din Tesalonic: "Căci cine este în adevăr nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră" (1 Tes. 2,19-20). Aceasta este comoara în vederea căreia ne îndeamnă Domnul să lucrăm. Caracterul este marele seceriş al vieţii. Fiecare cuvânt sau faptă care, prin harul lui Hristos, va da naştere, într-un suflet, la un impuls îndrumător spre cer, fiecare efort care tinde spre formarea unui caracter creştin, înseamnă adunarea unei comori în cer. 7:51 Unde este comoara, acolo va fi şi inima. Prin fiecare efort săvârşit în folosul altora, noi înşine avem un mare folos. Acela care sacrifică bani sau timp pentru răspândirea Evangheliei se înscrie, cu propriul său interes şi cu rugăciuni, pentru lucrare şi pentru sufletele care trebuie să fie mişcate prin ea, cu sentimentele sale de iubire care se revarsă asupra altora, iar el este îndemnat la o mai mare devoţiune pentru Dumnezeu, ca să poată ajunge în stare să le facă şi mai bine. 7:52 Iar în ziua cea din urmă, când bogăţiile pământului vor pieri, acela care şi-a adunat o comoară în cer, va privi ce a câştigat - viaţa sa. Dacă am ascultat de cuvintele Domnului Hristos, atunci când ne vom aduna în jurul marelui tron alb, vom vedea suflete care au fost mântuite prin lucrarea noastră şi vom şti că unul i-a câştigat pe alţii, iar aceştia pe alţii - o mare ceată adusă în cerul păcii, ca rezultat al strădaniilor noastre; acolo ne vom depune coroanele la picioarele lui Isus şi-L vom lăuda de-a lungul veacurilor nesfârşite ale veşniciei. Cu ce bucurie îi va privi atunci lucrătorul lui Hristos 7:53 pe aceşti răscumpăraţi, care se împărtăşesc de slava Mântuitorului! Cât de preţios va fi cerul pentru aceia care au fost credincioşi în lucrarea de câştigare de suflete! 7:54 "Dacă deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu" (Coloseni 3,1). 7:55 "Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină" Matei 6,22. 7:56 Sinceritate intenţiei, consacrarea din toată inima faţă de Dumnezeu, sunt condiţia despre care vorbeşte Mântuitorul în cuvintele Sale. Fă ca intenţia să fie sinceră şi neşovăielnică, deosebeşte adevărul şi ascultă de el, oricât ar costa aceasta şi vei primi atunci lumina divină. Adevărata evlavie începe atunci când s-a pus capăt oricărui compromis cu păcatul. Atunci limbajul inimii va fi acela al apostolului Pavel: "Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus". "Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos" (Filip. 3,13-14,8). 7:57 Dar, dacă ochiul este orbit de iubirea de sine, atunci nu e decât întuneric. "Dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric". Întunericul acesta îngrozitor i-a învăluit pe iudei într-o necredinţă încăpăţânată, 7:58 făcându-i neînstare să preţuiască misiunea şi caracterul Aceluia care venise să-i salveze din păcate. 7:59 Cedarea în faţa ispitei începe prin a-i îngădui minţii să şovăie, prin a fi nestatornic în încrederea ta în Dumnezeu. Dacă nu alegem să ne predăm pe deplin lui Dumnezeu, atunci suntem în întuneric. Dacă păstrăm vreo rezervă oarecare, atunci lăsăm o uşă deschisă, prin care Satana poate să intre să ne rătăcească prin ispitele sale. El ştie că, dacă poate să ne întunece viziunea, aşa încât ochiul credinţei să nu-L mai poată vedea pe Dumnezeu, nu va mai fi nici o piedică împotriva păcatului. 7:60 Preferinţa pentru vreo dorinţă păcătoasă dovedeşte rătăcirea sufletului. Fiecare îngăduinţă faţă de acea dorinţă întăreşte a-versiunea sufletului faţă de Dumnezeu. Mergând pe calea dorită de Satana, suntem împresuraţi de umbrele răului şi fiecare pas duce la întuneric din ce în ce mai des, făcând să crească tot mai mult orbirea inimii. 7:61 Aceeaşi lege conduce atât lumea spirituală, cât şi lumea naturală. Cel care locuieşte în întuneric va ajunge în cele din urmă să-şi piardă puterea de a vedea. El este acoperit de un întuneric mai des decât acela de la miezul nopţii; razele strălucitoare de la miezul zilei nu-i pot aduce unuia ca acesta, nici o lumină. "El umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii" (Ioan 2,11). Nutrind mereu păcatul în inimă, desconsiderând în chip voit apelurile iubirii divine, păcătosul pierde plăcerea de a face binele, dorul după Dumnezeu, însăşi putinţa de a primi lumina cerului. Invitaţia harului este încă plină de iubire, lumina străluceşte tot aşa de puternic ca şi atunci când s-a revărsat pentru prima dată asupra sufletului său, dar glasul întâmpină urechi surde, lumina cade pe nişte ochi orbiţi. 7:62 Nici un suflet nu este până în cele din urmă părăsit de Dumnezeu, lăsat în propriile sale căi, atâta timp cât mai este o speranţă pentru mântuirea lui. "Omul se îndepărtează de Dumnezeu, nu Dumnezeu de om". Tatăl nostru ceresc ne urmăreşte cu apeluri, avertizări şi asigurări de iubire, pline de compătimire, până când alte ocazii şi privilegii vor fi cu totul în zadar. Răspunderea rămâne asupra păcătosului. Împotrivindu-se astăzi Duhului lui Dumnezeu, el pregăteşte calea pentru o altă împotrivire, când lumina va veni cu o putere şi mai mare. În felul acesta, pornirea lui spre împotrivire ajunge din ce în ce mai puternică, până când, în cele din urmă, lumina nu-l va mai putea impresiona şi el va înceta să răspundă în vreun fel chemării Duhului lui Dumnezeu. Atunci "chiar lumina care este în tine", s-a făcut întuneric. Însuşi adevărul pe care îl cunoaştem a ajuns aşa de pervertit, încât face să crească şi mai mult orbirea sufletului. 7:63 "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni." Matei 6,24. 7:64 Domnul Hristos nu zice că omul va sluji sau nu va sluji la doi stăpâni, ci că nu poate să facă aceasta. Între interesele lui Dumnezeu şi interesele lui Mamona nu există nici o legătură sau atracţie. Chiar acolo unde conştiinţa îi avertizează pe creştini să se ferească, să se lepede de sine, să se oprească, acolo, cel lumesc trece hotarul, spre a-şi satisface pornirile sale egoiste. De o parte a hotarului este umilul urmaş al lui Hristos; de cealaltă parte este uşuraticul iubitor de lume, sclavul modei, dedat la frivolitate, răsfăţându-se în plăceri oprite. 7:65 Nimeni nu poate să ia o poziţie neutră; nu există nici o clasă de mijloc, care să nu-L iubească pe Dumnezeu şi nici să slujească vrăjmaşului dreptăţii. Hristos trebuie să locuiască în agenţii Săi omeneşti, să lucreze prin aptitudinile lor şi să acţioneze prin capacităţile lor. Voinţa lor trebuie să fie supusă voinţei Lui; ei trebuie să lucreze după îndemnurile Duhului Său. Atunci nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăieşte în ei. Acela care nu se predă cu totul lui Dumnezeu se află sub controlul unei alte puteri, ascultând de un alt glas, ale cărui şoapte au un caracter cu totul diferit. Serviciul pe jumătate îl aşează pe om de partea vrăjmaşului, ca aliat plin de succes al oştilor întunericului. Când cei ce pretind a fi ostaşi ai lui Hristos se angajează în confederaţia Satanei şi-i dau ajutor, ei dau dovadă că sunt vrăjmaşi ai lui Hristos. Ei îşi calcă jurământul cel sfânt şi formează o legătură între Satana şi adevăraţii ostaşi, astfel că, prin aceşti agenţi, vrăjmaşul lucrează mereu, ca să rătăcească inimile ostaşilor lui Hristos. 7:66 Cea mai puternică fortăreaţă a viciului în lumea aceasta nu este viaţa nelegiuită a păcătosului învederat sau a omului decăzut şi lepădat de lume, ci viaţa aceea care, altfel, pare virtuoasă, onorabilă şi nobilă, dar în care este nutrit un păcat, este îngăduit un viciu. Pentru sufletul care se luptă în taină împotriva unei ispite uriaşe, tremurând chiar pe pragul prăpastiei, un astfel de exemplu este unul dintre cele mai puternice îndemnuri spre păcat. Acela care, fiind înzestrat cu înalte concepţii despre viaţă, adevăr şi onoare, calcă totuşi cu bună ştiinţă o regulă a sfintei Legi a lui Dumnezeu, a stricat darurile sale nobile, prefăcându-se într-o momeală pentru păcat. Geniul, talentul, iubirea, chiar faptele generoase şi pline de simpatie 7:67 pot deveni momeli ale Satanei, ca să atragă sufletele în prăpastia ruinei, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru viaţa viitoare. 7:68 "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci din lume" (1 Ioan 2,15-16). 7:69 "Nu vă îngrijoraţi." Matei 6,25. 7:70 Acela care v-a dat viaţa cunoaşte nevoia voastră de hrană şi o împlineşte. Acela care a creat corpul nu este nepăsător faţă de nevoile voastre de îmbrăcăminte. Cel ce a dat un dar mare nu va da şi tot ce mai trebuie, ca să-l facă deplin? 7:71 Isus a îndreptat gândul ascultătorilor Săi la păsările cerului, care îşi ciripesc imnurile lor de laudă, fără să fie stânjenite de îngrijorări; ele "nici nu seamănă, nici nu seceră", şi totuşi Părintele cel veşnic Se îngrijeşte de nevoile lor. Şi Isus întreabă: "Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?" 7:72 "Nu te uita la tine că eşti atât de slab, 7:73 Nici la duşmanul care te-ar nimici de grab; 7:74 Nici un păr nu-ţi cade şi nici o clipă nu-i 7:75 Şi nu-i nici o-ncercare decât cu voia Lui." 7:76 Colinele şi câmpiile străluceau de mulţimea florilor şi, atrăgând atenţia spre ele, în răcoarea dimineţii, 7:77 Isus a zis: "Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp". Formele pline de graţie şi culorile plăcute ale pomilor şi florilor pot fi copiate de iscusinţa oamenilor, dar ce mână poate să dea viaţă şi unei flori sau unui firicel de iarbă? Fiecare floare de pe marginea drumului îşi datorează existenţa aceleiaşi puteri care a întocmit lumile înstelate din înălţimi. Prin toate lucrurile create, vibrează un puls de viaţă din inima mult cuprinzătoare a lui Dumnezeu. Florile de pe câmp sunt înveşmântate de mâna Sa în haine mai bogate decât au avut vreodată cei mai bogaţi regi de pe pământ. Şi "dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, iar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El, cu mult mai mult, pe voi, puţin credincioşilor?" 7:78 Cel ce a făcut florile şi i-a dat păsărelei ciripitul, zice: "Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii". "Uitaţi-vă la păsările cerului". Privind la minunăţia lucrurilor naturii, puteţi să învăţaţi mai mult din înţelepciunea lui Dumnezeu decât ştiu învăţaţii cei mari. Pe petalele crinului, Dumnezeu a scris o solie pentru voi - o solie scrisă într-un limbaj pe care inimile voastre îl pot citi numai dacă înlătură neîncrederea, egoismul şi grijile chinuitoare. De ce v-a dăruit El păsărele cântătoare şi flori gingaşe? Oare nu ca o revărsare a iubirii din inima unui Părinte, care să lumineze şi să înveselească drumul vieţii voastre? Tot ce vă era necesar pentru existenţă, v-ar fi putut fi dăruit, fără flori şi păsări, dar Dumnezeu nu era mulţumit doar să vă asigure ceea ce ar fi fost îndeajuns pentru întreţinerea vieţii. El a umplut pământul, văzduhul şi cerul cu frumuseţi care să vă vorbească despre intenţia Lui plină de iubire pentru voi. Frumuseţea tuturor lucrurilor create nu este decât o rază din strălucirea slavei Sale. Dacă a folosit o iscusinţă atât de nemărginită pentru lucrurile naturii şi 7:79 pentru fericirea şi bucuria voastră, vă mai puteţi îndoi că va da fiecăruia orice binecuvântare de care are nevoie? 7:80 "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la crinii de pe câmp". Fiecare floare, care-şi deschide petalele la lumina soarelui, ascultă de aceeaşi mare lege, care călăuzeşte stelele. Şi cât de simplă şi frumoasă, cât de plăcută este viaţa ei! 7:81 Prin flori, Dumnezeu ne atrage atenţia la frumuseţea caracterului ce seamănă cu cel al lui Hristos. El, care a dat aşa frumuseţe florilor, doreşte cu atât mai mult ca sufletul să fie îmbrăcat cu frumuseţea caracterului lui Hristos. 7:82 "Priviţi", a zis Isus, "cum cresc crinii"; cum răsar din pământul rece şi negru sau din noroiul din albia râului şi îşi revarsă frumuseţea şi parfumul lor plăcut. Cine s-ar gândi la o asemenea frumuseţe, dacă ar privi bulbul gloduros şi cenuşiu al crinului? Însă, când viaţa ascunsă de Dumnezeu în această plantă se dezvoltă, la porunca Lui, sub influenţa ploii şi a luminii soarelui, oamenii rămân uimiţi, privindu-i graţia şi frumuseţea. Tot astfel se va dezvolta şi viaţa lui Dumnezeu în fiecare suflet omenesc, care se va supune lucrării harului Său, care vine cu binecuvântările ei la toţi, asemenea ploii şi luminii soarelui în natură. Prin Cuvântul lui Dumnezeu au fost create florile, şi acelaşi Cuvânt va produce în voi frumuseţea Spiritului Său. 7:83 Legea lui Dumnezeu este legea iubirii. El v-a înconjurat cu frumuseţe, ca să vă înveţe că nu sunteţi aduşi pe lume doar ca să munciţi pentru voi înşivă, să săpaţi şi să zidiţi, să vă obosiţi şi să plănuiţi, ci să faceţi ca viaţa voastră să fie strălucitoare, veselă şi frumoasă, prin iubirea lui Hristos, ca şi florile, pentru a face fericite şi alte vieţi, prin lucrarea iubirii. 7:84 Taţi şi mame, îndemnaţi-i pe copiii voştri să înveţe de la flori. Luaţi-i împreună cu voi în grădină şi pe câmp, 7:85 sub pomii înverziţi şi deprindeţi-i să citească în natură solia iubirii lui Dumnezeu. Faceţi ca gândul despre El să fie legat de păsări, flori şi copaci, îndrumaţi-i pe copii să vadă în fiecare lucru plăcut şi frumos, un cuvânt al iubirii lui Dumnezeu pentru ei. Recomandaţi-le religia voastră, prin însuşirile ei plăcute. Faceţi ca legea bunătăţii să fie scrisă pe buzele voastre. 7:86 Învăţaţi-i pe copii că, prin iubirea cea mare a lui Dumnezeu, firea lor poate fi schimbată şi adusă în armonie cu El. Spuneţi-le că El doreşte ca viaţa să le fie frumoasă ca florile. Când culeg florile delicate, învăţaţi-i că Cel care a făcut florile este mult mai frumos decât ele. În felul acesta, vrejul inimii lor se va înfăşura în jurul Lui, va ajunge ca viţa în jurul unui arac. Cel care e "cu totul plăcut" va ajunge pentru ei un tovarăş de fiecare zi şi un prieten intim, iar viaţa lor va fi schimbată după chipul curăţiei Sale. 7:87 "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu." Matei 6,33. 7:88 Norodul care asculta Cuvintele Domnului Hristos aştepta cu mare nerăbdare proclamarea împărăţiei pământeşti. În timp ce Isus le descoperea comorile cerului, întrebarea care se ridica din multe inimi era: Cum am putea să ajungem la cele urmărite de noi în lumea aceasta, folosindu-ne de El? Isus le-a arătat că, dacă fac din cele lumeşti grija lor cea mai de seamă, atunci ei seamănă cu neamurile păgâne din jurul lor, 7:89 trăind ca şi când n-ar exista un Dumnezeu a Cărui grijă iubitoare este îndreptată spre făpturile Sale. 7:90 "Toate aceste lucruri", zicea Domnul, "neamurile lumii le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui; şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Luca 12,30; Matei 6,33). "Eu am venit să vă înfăţişez Împărăţia dragostei, a neprihănirii şi a păcii. Deschideţi-vă inimile ca să primiţi această Împărăţie şi să-i slujiţi din toată inima. Cu toate că este o împărăţie spirituală, să nu vă îngrijoraţi, crezând că nevoile voastre vremelnice nu vor mai fi luate în seamă, dacă vă predaţi în slujba lui Dumnezeu. Acela care are toată puterea în cer şi pe pământ, va purta de grijă nevoilor voastre." 7:91 Isus nu ne scuteşte de obligaţia de a munci, dar ne sfătuieşte să-L facem pe El Cel dintâi, Cel din urmă şi Cel mai bun în orice. Să nu întreprindem nici o lucrare, să nu urmărim nici un plan, să nu căutăm nici o plăcere, care ar împiedica lucrarea neprihănirii Sale în caracterul şi viaţa noastră. Tot ce facem să fie făcut din toată inima, ca pentru Domnul. 7:92 În timpul lucrării Sale pe pământ, Domnul Isus a dat demnitate vieţii în toate amănuntele ei, înfăţişându-le oamenilor slava lui Dumnezeu şi supunând totul voinţei Tatălui Său. Dacă urmăm pilda Sa, avem asigurarea că toate lucrurile de care avem nevoie în viaţa aceasta "ni se vor da pe deasupra". Sărăcia sau bogăţia, boala sau sănătatea, naivitatea sau înţelepciunea - toate sunt prevăzute în făgăduinţele harului Său. 7:93 Braţul cel veşnic al lui Dumnezeu cuprinde sufletul care vine la El după ajutor, oricât de slab ar fi acel suflet. 7:94 Cele preţioase de pe pământ vor pieri; dar sufletul care trăieşte pentru Dumnezeu va dăinui împreună cu El. "Lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (1 Ioan 2,17). Cetatea lui Dumnezeu îşi va deschide porţile de mărgăritar ca să-L primească pe acela care, în timpul vieţuirii sale pe pământ, a învăţat să se încreadă în Dumnezeu pentru călăuzire şi înţelepciune, pentru mângâiere şi nădejde, chiar în mijlocul lipsurilor şi necazurilor. El va fi primit acolo cu cântări îngereşti şi va mânca din pomul vieţii. "Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine" (Isaia 54,10). 7:95 "Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine" Ajunge zilei necazul ei." Matei 6,34. 7:96 Dacă te-ai predat lui Dumnezeu, ca să faci lucrarea Lui, nu trebuie să te îngrijorezi de ziua de mâine. Acela, al cărui slujitor eşti, cunoaşte sfârşitul de la început. Întâmplările zilei de mâine, care sunt ascunse de ochii tăi, sunt descoperite ochilor Aceluia care este Atotputernic. 7:97 Dacă luăm noi conducerea lucrurilor pe care trebuie să le facem şi ne bizuim pe priceperea noastră ca să izbutim, ne luăm o sarcină pe care Domnul nu ne-a dat-o şi încercăm s-o purtăm fără ajutorul Său. Noi luăm asupra noastră o responsabilitate care Îi aparţine lui Dumnezeu, aşezându-ne în felul acesta în locul Său. Se poate să ne 7:98 îngrijorăm şi să bănuim primejdia şi pierderea care vor veni asupra noastră. Dar, dacă credem într-adevăr că Domnul ne iubeşte şi vrea să ne facă bine, vom înceta să ne mai frământăm în ce priveşte viitorul. Ne vom încrede în Dumnezeu, aşa cum se încrede un copil într-un părinte iubitor. Atunci frământările şi chinurile noastre vor pieri, pentru că voinţa noastră este cuprinsă în voinţa lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu ne-a făgăduit ajutor ca să purtăm azi poverile de mâine. El a zis: "Harul Meu îţi este de ajuns" (2 Cor. 12,9). Dar, ca şi mana dată în pustie, harul Său este dăruit zilnic, ca să facem faţă nevoilor acelei zile. Ca şi oştile lui Israel în peregrinajul vieţii lor, şi noi putem să găsim, dimineaţă de dimineaţă pâinea din ceruri, atât cât trebuie pentru fiecare zi. 7:99 Numai o zi este a noastră, şi în timpul acestei zile trebuie să trăim pentru Domnul. Pentru această singură zi, trebuie să punem în mâinile lui Isus, într-o servire solemnă, toate intenţiile şi planurile noastre, aruncând toate îngrijorările noastre asupra Lui, pentru că El ne poartă de grijă. "Căci ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde" (Ier. 29.11). "În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră" (Isaia 30,15). 7:100 Dacă vei căuta pe Domnul şi te vei întoarce spre El în fiecare zi, dacă prin propria ta alegere spirituală, vei fi slobod şi plin de bucurie în Domnul, dacă vei veni, cu bucuroasă consimţire a inimii, la chemarea sa plină de iubire, ca să porţi jugul lui Hristos - jugul ascultării şi servirii - toate murmurările tale vor fi potolite, toate greutăţile tale vor fi îndepărtate, toate problemele grele cu care te confrunţi vor fi dezlegate. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: