6:98 adevărul curat. Isus Însuşi, cu prilejul judecării Sale înaintea Sinedriului, n-a refuzat să dea mărturie sub jurământ. Marele preot I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu". Isus a răspuns: "Tu ai zis", adică "Da, sunt!" (Mat. 26,63-64). Dacă, în Predica de pe Munte, ar fi osândit jurământul înaintea instanţelor judecătoreşti, Hristos, l-ar fi mustrat pe marele preot cu ocazia judecării Sale, iar în felul acesta, pentru binele urmaşilor Săi, ar fi întărit propria Sa învăţătură. Sunt foarte mulţi oameni care nu se tem să-i înşele pe semenii lor, dar au fost învăţaţi şi impresionaţi de Duhul lui Dumnezeu că e ceva îngrozitor să-L mintă pe Făcătorul lor. Atunci când sunt puşi să jure, ei îşi dau seama că nu dau mărturie numai înaintea oamenilor, ci şi înaintea lui Dumnezeu; că, dacă dau o mărturie mincinoasă, aceasta se face înaintea Aceluia care citeşte în inimă şi care cunoaşte exact adevărul. Cunoaşterea judecăţilor îngrozitoare, care au urmat acest păcat, are o influenţă de înfrânare asupra lor.