6:113 Toată viaţa pământească a Domnului Isus a fost o trăire a acestui principiu. Mântuitorul nostru a părăsit locaşul Său ceresc spre a le aduce vrăjmaşilor Săi pâinea vieţii. Deşi calomnia şi prigoana au fost îngrămădite asupra Lui, de la leagăn şi până la mormânt, ele n-au făcut să iasă de la El decât expresia unei iubiri iertătoare. Iată ce zice El prin profetul Isaia: "Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări" (Is. 50,6). "Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura" (Is.53,7). Iar de pe crucea de pe Golgota străbate prin veacuri rugăciunea Sa pentru ucigaşii Săi şi solia plină de nădejde pentru tâlharul muribund.