5:67 Omenirea nu are în sine nici o lumină. Despărţiţi de Hristos, noi suntem ca o făclie neaprinsă, ca luna, atunci când faţa ei este întoarsă de la soare. Noi nu avem nici o singură rază de strălucire, pe care să o revărsăm în întunericul lumii. Dar când ne întoarcem spre Soarele Neprihănirii, când venim în atingere cu Hristos, tot sufletul se luminează de strălucirea feţei Sale divine.