5:46 care stătea alături. Mai târziu, prigonitorul fariseu, a devenit un vas ales să poarte Numele lui Hristos înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel. La multă vreme după aceea, bătrânul Pavel a scris din închisoarea din Roma: "Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă" nu cu gândul curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit" (Filip. 1,15-18). Prin întemniţarea lui Pavel, Evanghelia a fost vestită în lung şi-n lat, şi suflete au fost câştigate pentru Hristos chiar în palatul cezarilor. Prin eforturile Satanei de a o nimici, "sămânţa care nu putrezeşte" a Cuvântului "care este viu şi care rămâne în veac" (1 Petru 1,23) este semănată în inimile oamenilor; prin defăimarea şi prigonirea copiilor Săi, Numele lui Hristos este mărit şi suflete sunt mântuite.