5:15 Numai cei care se aseamănă se pot preţui unii pe alţii. Dacă nu primiţi în însăşi viaţa voastră principiul iubirii pline de sacrificiu de sine, care este principiul caracterului Său, nu Îl puteţi cunoaşte pe Dumnezeu. Inima care este amăgită de Satana Îl socoteşte pe Dumnezeu o fiinţă tiranică, neînduplecată; însuşirile egoiste ale firii omeneşti, chiar ale lui Satana, sunt atribuite Creatorului plin de iubire. "şi-ai închipuit", zice El, "că Eu sunt ca tine" (Ps. 50,21). Purtarea Sa cu oamenii este răstălmăcită ca fiind expresia unei naturi arbitrare, răzbunătoare. Tot aşa şi Biblia, tezaurul bogăţiilor harului Său. Slava adevărurilor ei, care sunt tot aşa de înalte ca şi cerul şi cuprind veşnicia, nu este înţeleasă. Pentru cea mai mare parte a omenirii, Hristos Însuşi este "ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat" şi nu văd în El "nici o frumuseţe" care să atragă privirile" (Isaia 53,2). Când Isus era printre oameni, ca descoperire a lui Dumnezeu în fire omenească, fariseii şi cărturarii I-au spus în faţă: "Eşti Samaritean şi" ai drac" (Ioan 8,48). Până şi ucenicii erau aşa de orbiţi de egoismul inimilor lor, încât nu puteau să-L înţeleagă pe Acela care venise să le arate iubirea Tatălui. Acesta este motivul pentru care Isus umbla în singurătate, neînţeles de oameni. Numai în ceruri era El înţeles pe deplin.