Printable ModeCugetări de pe Muntele Fericirilor, 4
|
4:1 Cap. 3 - Fericirile - 1 4:2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: 4:3 "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor". Matei 5,2-3. 4:4 Aceste cuvinte veneau ca ceva straniu şi nou la urechile mulţimii uimite. O astfel de învăţătură era cu totul deosebită de tot ce auziseră oamenii vreodată din gura vreunui preot sau rabin. Nu vedeau în ea nimic care să le linguşească mândria sau să le hrănească nădejdile ambiţioase. Dar acest nou Învăţă-tor avea o putere care-i fermeca. Dulceaţa iubirii se revărsa, în prezenţa Sa, ca parfumul dintr-o floare. Cuvintele Sale cădeau ca o "ploaie pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia" (Ps.72,6). Toţi simţeau în mod instinctiv că în faţa lor era Cineva care cunoştea tainele sufletului şi care, totuşi, Se apropia de ei cu o milă plină de duioşie. Inimile I se deschideau şi, în timp ce ascultau, Duhul Sfânt le dezvăluia ceva din înţelesul acelei învăţături pe care oamenii din toate timpurile au nevoie s-o înveţe. 4:5 În zilele lui Hristos, conducătorii religioşi ai poporului îşi închipuiau că sunt bogaţi în lucrurile spirituale. Rugăciunea fariseului: "Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni" (Luca 18,11), exprimă simţământul clasei sale şi, într-o mare măsură, al întregii naţiuni, dar în gloata din jurul Domnului Isus erau unii care îşi dădeau seama de sărăcia lor spirituală. Atunci când s-a descoperit puterea divină a 4:6 Domnului Isus, cu prilejul pescuirii minunate, Petru a căzut la picioarele Mântuitorului, exclamând: "Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos". Tot aşa, în mulţimea adunată pe munte, erau mulţi care, în prezenţa curăţiei Sale, simţeau că sunt "ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi şi goi" (Apoc. 3,17) şi doreau din toată inima "harul lui Dumnezeu, care aduce mântuirea" (Tit 2,11). În aceste suflete, cuvintele de întâmpinare ale Domnului Hristos au trezit nădejde; ei au văzut că viaţa lor era sub binecuvântarea lui Dumnezeu. 4:7 Isus prezentase cupa binecuvântării înaintea acelora care îşi închipuiau că sunt "bogaţi şi nu duc lipsă de nimic" (Apoc, 3,17), dar ei s-au întors cu dispreţ de la darul plin de milă. Acela care crede că are de toate, care gândeşte că este destul de bun, şi este mulţumit cu starea sa, nu caută să devină un părtaş al harului şi neprihănirii lui Hristos. Mândria nu simte nici o nevoie şi astfel ea închide inima în faţa lui Hristos şi a infinitelor binecuvântări pe care El vine să le dea. În inima unei asemenea persoane nu este loc pentru Isus. Aceia care sunt bogaţi şi cinstiţi în ochii lor nu cer în credinţă şi nici nu primesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Ei au impresia să sunt plini şi, de aceea, pleacă goi. Aceia care îşi dau seama că nu se pot mântui cu nici un chip prin ei înşişi, sau că nu sunt în stare să facă nici un lucru bun prin ei înşişi, sunt cei ce preţuiesc ajutorul pe care poate să-l dea Hristos. Ei sunt cei săraci în duh, pe care Hristos îi numeşte fericiţi. 4:8 Pe cel pe care îl iartă, Hristos îl face mai întâi să se pocăiască şi Duhul Sfânt este Cel care-l convinge de păcat. Aceia ale căror inimi au fost mişcate de 4:9 Duhul convingător al lui Dumnezeu văd că nu este nimic bun în ei. Ei văd că tot ce au făcut este amestecat cu iubire de sine şi păcat. Ca şi bietul vameş, ei stau de o parte, neîndrăznind să-şi ridice ochii spre ceruri, şi strigă: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (Luca 18,13). Şi sunt binecuvântaţi. Există iertare pentru păcătos, pentru că Hristos este "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii" (Ioan 1,29). Făgăduinţa lui Dumnezeu este: "De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna". "Vă voi da o inimă nouă. Voi pune Duhul Meu în voi". (Is.1,18; Ez.36,26-27). 4:10 Despre cei săraci în duh, Isus zice: "A lor este Împărăţia cerurilor". Împărăţia aceasta nu este, aşa cum sperau ascultătorii lui Hristos, o stăpânire trecătoare şi pământească. Hristos le deschidea oamenilor Împărăţia spirituală a iubirii Sale, a harului Său, a dreptăţii Sale. Semnul domniei lui Mesia se distinge prin asemănarea cu Fiul omului. Supuşii Săi sunt săraci în duh, blânzi, prigoniţi pentru dreptate. Împărăţia cerurilor este a lor. Deşi abia în faşă, se începe în ei o lucrare care îi va face să aibă parte "de moştenirea sfinţilor în lumină" (Col.1,12). 4:11 Toţi aceia care au un simţământ al marii lor sărăcii sufleteşti, care simt că nu au nimic bun în ei înşişi, pot afla neprihănire şi tărie, privind la Isus. El zice: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi" (Mat.11,28). El vă invită să schimbaţi sărăcia voastră cu bogăţiile harului Său. 4:12 Noi nu suntem vrednici de iubirea lui Dumnezeu, dar Hristos, siguranţa noastră, este vrednic, este cu totul în stare să-i mântuiască pe toţi aceia care vin la El. Oricare ar fi fost starea din trecut, oricât de descurajatoare ar fi situaţiile tale, dacă vei veni la Isus aşa cum eşti, slab, fără speranţă şi descurajat, milostivul nostru Mântuitor te va întâmpina încă de departe, te va cuprinde în braţele Sale iubitoare şi te va îmbrăca cu mantia neprihănirii Lui. El ne prezintă tatălui îmbrăcaţi în veşmântul alb al propriului Său caracter şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu în favoarea noastră, zicând: "Eu am luat locul păcătosului. Nu privi la acest fiu încăpăţânat, ci priveşte la Mine". Dacă Satana încearcă să vorbească tare împotriva sufletelor noastre, acuzându-ne de păcat şi pretinzându-ne ca pradă a sa, sângele lui Hristos mijloceşte cu o şi mai mare putere. 4:13 "Numai în Domnul locuieşte dreptatea şi puterea... În Domnul vor fi făcuţi neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel" (Isaia 45,24-25). 4:14 "Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi." Matei 5,4. 4:15 Plângerea despre care e vorba aici este sincera întristare a inimii din cauza păcatului. Isus zicea: "Şi, după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii" (Ioan 12,32). Şi când cineva este atras să-L privească pe Isus, înălţat pe cruce, atunci vede păcătoşenia firii omeneşti. El vede că păcatul a fost cel care L-a biciuit şi L-a răstignit pe Domnul slavei. Vede că, în timp ce a fost iubit cu o iubire de negrăit, viaţa sa a fost o continuă privelişte de nerecunoştinţă şi răzvrătire. El a părăsit pe cel mai bun Prieten al său şi a abuzat de cel mai preţios dar al cerului. L-a răstignit din nou, pentru sine pe Fiul lui Dumnezeu 4:16 şi a străpuns din nou inima aceea însângerată şi lovită. Este despărţit de Dumnezeu printr-un abis de păcat, larg, întunecos şi adânc; şi plânge cu inima zdrobită. 4:17 Cel ce plânge aşa "va fi mângâiat". Dumnezeu ne descoperă vinovăţia, ca să putem alerga la Hristos şi, prin El, să fim eliberaţi din robia păcatului, să ne bucurăm de slobozenia fiilor lui Dumnezeu. În sinceră pocăinţă, putem să venim la piciorul crucii şi să depunem poverile noastre. 4:18 Cuvintele Mântuitorului au o solie de mângâiere pentru aceia care trec prin dureri şi lipsuri. Întristările noastre nu ies din pământ. Dumnezeu "nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe fiii oamenilor" (Plâng. 3,33). Când El lasă să vină încercări şi greutăţi, face aceasta "pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui" (Evrei 12,10). Dacă este primită în credinţă, încercarea care pare aşa de amară şi greu de suportat se va dovedi o binecuvântare. Lovitura nemiloasă, care veştejeşte bucuriile de pe pământ, va fi mijlocul de a ne întoarce privirile spre ceruri. Cât de mulţi sunt aceia care nu L-ar fi cunoscut niciodată pe Isus, dacă întristarea nu i-ar fi făcut să caute mângâiere în El! 4:19 Încercările vieţii sunt uneltele prin care Dumnezeu îndepărtează necurăţiile şi asperităţile din caracterul nostru. Tăierea, nivelarea şi cizelarea, arderea şi lustruirea lor, sunt o lucrare dureroasă. E greu să fii şlefuit pe tocilă. Dar piatra iese astfel pregătită pentru a-şi lua locul în templul ceresc. Maestrul nu lucrează cu atâta atenţie şi grijă la un material fără valoare. Numai pietrele Sale preţioase sunt lustruite ca pentru un palat. 4:20 Domnul va lucra pentru toţi aceia care îşi pun încrederea în El. Vor fi învăţate lecţii preţioase. Vor fi făcute experienţe preţioase. 4:21 Tatăl nostru ceresc nu-i uită niciodată pe aceia care sunt loviţi de întristare. Când "David a suit dealul măslinilor plângând şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale" (2 Sam. 15,30), Domnul a privit îndurător asupra lui. David era îmbrăcat în sac şi avea mustrări de conştiinţă. De fapt, semnele exterioare ale umilinţei lui mărturiseau despre căinţa sa. Cu vocea inimii zdrobite şi cu lacrimi, el Îi prezenta cazul său lui Dumnezeu şi, de aceea, Domnul nu l-a părăsit pe servul Său. Niciodată n-a fost David mai scump inimii Iubirii infinite ca atunci când, biciuit de conştiinţă, fugea să-şi scape viaţa de duşmanii săi, care fuseseră aţâţaţi la răzvrătire de propriul său fiu. Domnul zice: "Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te". (Apoc. 3,19). Hristos ridică inima zdrobită şi înalţă sufletul întristat, până când devine locuinţa Sa. 4:22 Dar când vine asupra noastră strâmtoarea, câţi dintre noi nu facem ca Iacov! Noi credem că este mâna unui vrăjmaş şi ne luptăm orbeşte în întuneric, până ce puterile ne părăsesc şi nu găsim nici o mângâiere sau liberare. Atingerea divină de la revărsatul zorilor i L-a descoperit lui Iacov pe Acela cu care se luptase, Îngerul legământului; plângând şi fiind neputincios, el a căzut pe pieptul Iubirii infinite, ca să primească binecuvântarea după care dorea atât de mult sufletul său. Şi noi, la rândul nostru, trebuie să învăţăm că încercările sunt spre bine, să învăţăm să nu dispreţuim pedeapsa Domnului şi nici să nu slăbim când suntem mustraţi de El. 4:23 "Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!" El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte. De şase ori te va izbăvi de necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul". (Iov 5,17-19). Isus vine să vindece pe oricine e lovit. Viaţa de lipsă, chin şi suferinţă, poate fi luminată prin preţioasele descoperiri ale prezenţei Sale. 4:24 Dumnezeu nu doreşte ca noi să rămânem apăsaţi sub povara durerii mute, cu inima rănită şi zdrobită. El vrea ca noi să ne uităm în sus şi să privim scumpa Sa faţă plină de iubire. Mântuitorul iubit stă alături de mulţi oameni ai căror ochi sunt aşa de orbiţi de lacrimi, încât nu-L pot distinge. El doreşte să ne ia de mână, să privim spre El în simplă încredere, dându-I voie să ne conducă. Inima Sa este deschisă pentru necazurile, întristările şi încercările noastre. El ne-a iubit cu o iubire veşnică şi ne-a înconjurat cu îndurare. Noi putem să ne punem încrederea în El şi să medităm la bunătatea Lui toată ziua. El ne va ridica sufletul mai presus de întristările şi frământările zilei, în Împărăţia păcii. 4:25 Gândiţi-vă la aceasta, copii ai suferinţei şi întristării, şi bucuraţi-vă în nădejde. "Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră" (1 Ioan 5,4). 4:26 Fericiţi sunt şi aceia care, împreună cu Isus, plâng durerile lumii şi sunt adânc mâhniţi din cauza păcatelor ei. Într-un astfel de plâns, nu este amestecat nici un gând egoist. Isus era omul durerilor, îndurând un chin sufletesc aşa de mare, încât nici o limbă omenească nu l-ar putea descrie. Spiritul Său era sfâşiat şi zdrobit de nelegiuirile oamenilor. El muncea din răsputeri, ca să uşureze lipsurile şi suferinţele omenirii, şi inima Sa era adânc întristată 4:27 când vedea că mulţi refuză să vină la El, ca să aibă viaţa. Toţi urmaşii lui Hristos se vor împărtăşi de această experienţă. Împărtăşindu-se de iubirea Sa, ei vor intra în lucrarea Lui pentru mântuirea celor pierduţi. Ei iau parte la suferinţele lui Hristos şi vor lua parte şi la slava care se va descoperi. Fiind una cu El în lucrarea Sa şi bând împreună cu El din cupa durerilor, ei sunt părtaşi şi la bucuria Sa. 4:28 Prin suferinţă a căpătat Isus lucrarea de mângâiere. În toate durerile omenirii, El era Cel care suferea. Şi "prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi" (Is. 63,9; Evr.2,18). Fiecare suflet care a intrat în această lucrare are privilegiul de a se împărtăşi de suferinţele Sale. "Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos, avem parte şi de mângâiere" (2 Cor.1,5). Domnul are o milă deosebită pentru cel ce plânge şi puterea de a topi inimi, de a câştiga suflete. Iubirea Sa deschide o cale către sufletul rănit şi zdrobit şi devine un balsam vindecător pentru cei întristaţi. "Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri" să ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz" (2 Cor.1,3-4). 4:29 "Ferice de cei blânzi." Matei 5,5 4:30 În fericiri descoperim o cale crescândă de experienţă creştină. Aceia care au simţit nevoia de Hristos, aceia care au plâns din cauza păcatului şi au stat împreună cu Hristos în şcoala durerii, ] 4:31 vor învăţa blândeţea de la Divinul Învăţător. 4:32 Răbdarea şi omenia, în caz de nedreptate, nu erau însuşiri preţuite de păgâni sau de iudei. Declaraţia făcută de Moise sub inspiraţia Duhului Sfânt, că el era cel mai blând om de pe pământ, n-a fost socotită, ca fiind o laudă, de către cei din vremea sa, ci mai degrabă a stârnit milă sau dispreţ. Dar Isus pune blândeţea printre cele dintâi însuşiri pentru Împărăţia Sa. Chiar în viaţa şi caracterul Său se descoperă frumuseţea dumnezeiască a acestei virtuţi. 4:33 Isus, strălucirea slavei Tatălui, "n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor" (Filip. 2,6-7). El a consimţit să treacă prin toate experienţele umilitoare ale vieţii, umblând printre fiii oamenilor nu ca un împărat, ca să ceară omagiu, ci ca Unul a cărui misiune era de a sluji altora. Nu era în purtarea Sa nici o pată de bigotism, nici o asprime. Răscumpărătorul lumii avea o natură mai presus decât îngerească; totuşi blândeţea şi umilinţa care îi atrăgeau pe toţi la El, erau strâns legate de maiestatea Sa dumnezeiască. 4:34 Isus Se golea pe Sine şi, în tot ce făcea, eul nu se arăta. El supunea totul voinţei Tatălui Său. Când misiunea Sa pe pământ era aproape de încheiere, El putea să zică: "Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17,4). Şi tot El ne dă îndemnul: "Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima". "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine" (Mat.11,29; 16,24), eul să fie detronat şi să nu mai aibă domnia în suflet. 4:35 Acela care priveşte la Hristos în tăgăduirea Sa de Sine, în smerenia inimii Sale, va fi constrâns să zică, aşa cum zicea şi Daniel când L-a văzut pe Acela care era asemenea Fiului omului: "Frumuseţea puterii mele se schimbă în sluţenie" (Dan. 10,8). Independenţa şi dominaţia sinelui, cu care ne preamărim de multe ori, sunt văzute în adevărata lor ticăloşie, ca fiind semnele robiei lui Satana. Firea omenească se luptă totdeauna pentru întâietate, este totdeauna gata de ceartă, dar acela care Îl află pe Isus este golit de eu, de mândrie, de iubire, de întâietate şi în sufletul lui este pace. Eul este pus în slujba Duhului Sfânt. Atunci nu mai ardem de dorinţa de a avea locul cel mai de frunte. Nu mai avem ambiţia de a da buzna şi a izbi cu coatele spre a atrage atenţia, ci simţim că locul nostru cel mai înalt este la picioarele Mântuitorului. Privim la Isus, aşteptând ca mâna Sa să ne conducă şi glasul Său să ne călăuzească. Apostolul Pavel a simţit aceasta şi a zis: "Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc" dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Gal.2,20). 4:36 Când Îl primim pe Hristos ca pe un oaspete în suflet, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va păzi inimile şi minţile noastre prin Hristos Isus. Viaţa Mântuitorului pe pământ, deşi trăită în mijlocul luptei, a fost o viaţă de pace. În timp ce vrăjmaşii furioşi Îl urmăreau continuu, El zicea: "Cel ce M-a trimis este cu Mine, Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut" (Ioan 8,29). Nici o furtună de mânie omenească sau satanică nu era în stare să tulbure 4:37 liniştea acelei desăvârşite comuniuni cu Dumnezeu. Şi El ne spune: "Vă las pacea Mea", "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (Matei 11,29). Purtaţi împreună cu Mine jugul servirii pentru slava lui Dumnezeu şi pentru ridicarea omenirii şi veţi vedea că jugul e uşor şi povara este uşoară. 4:38 Iubirea de noi ne distruge pacea. Câtă vreme mai trăieşte eul, suntem gata să-l ferim de mortificare sau insultă; dar, dacă a murit, iar viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, atunci nu ne va mai durea, dacă nu vom fi băgaţi în seamă sau vom fi dispreţuiţi. Atunci vom fi surzi faţă de reproşuri şi orbi faţă de dispreţ şi insultă. "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată" (1 Cor.13,4-8). 4:39 Fericirea izvorâtă din bucuriile pământeşti este tot aşa de schimbătoare ca şi împrejurările care îi dau naştere; dar pacea lui Isus este o pace continuă şi dăinuitoare. Ea nu depinde de nici una dintre împrejurările vieţii, nici de mulţimea bogăţiilor, nici de numărul prietenilor pământeşti. Hristos este izvorul de apă vie, şi fericirea primită de la El nu va pieri niciodată. Blândeţea Domnului Hristos manifestată în cămin îi va face fericiţi pe cei ce-l locuiesc; ea nu provoacă ceartă, nu dă nici un răspuns aspru, ci linişteşte firea aprinsă, răspândind o amabilitate care va fi simţită de toţi cei care se găsesc 4:40 în cercul lui încântător. Dacă este nutrită în inimă, ea face ca familiile de pe pământ să fie o parte a marii familii de sus. 4:41 E mult mai bine pentru noi să suferim sub o învinuire falsă, decât să ne împovărăm cu chinul răzbunării împotriva vrăjmaşilor noştri. Duhul de ură şi răzbunare a luat naştere în Satana şi nu poate aduce decât rău aceluia care îl nutreşte. Smerenia inimii, blândeţea aceea, care este rodul rămânerii în Hristos, este adevărata taină a binecuvântării. "El slăveşte pe cei blânzi, mântuindu-i" (Ps.149,4). 4:42 Cei blânzi "vor moşteni pământul". Prin dorinţa de înălţare de sine a intrat păcatul în lume şi primii noştri părinţi au pierdut stăpânirea asupra acestui pământ frumos, împărăţia lor. Numai prin tăgăduirea de sine, Hristos răscumpără ce e pierdut. El spune că noi trebuie să biruim aşa cum a biruit El (Apoc. 3,12). Prin umilinţă şi predare de sine, putem deveni moştenitori împreună cu El atunci când "cei blânzi vor moşteni pământul" (Ps.37,11). 4:43 Pământul făgăduit celor blânzi nu va fi ca acesta, întunecat de umbra morţii şi a blestemului. "Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea". "Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji." (2 Petru 3,13; Apoc.22,3). 4:44 Nu mai este nici dezamăgire, nici întristare, nici păcat, nimeni care să zică: "Sunt bolnav"; nu mai sunt nici cortegii de înmormântare, nici plâns, nici moarte, nici despărţiri, nici inimi zdrobite; ci Isus va fi acolo, pacea va fi acolo. Acolo "nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei, îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape." (Is.49,10). 4:45 "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi." Matei 5,6. 4:46 Neprihănirea este sfinţenie, asemănare cu Dumnezeu, şi "Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4,16). Ea este trăirea Legii lui Dumnezeu, pentru că "toate poruncile Tale sunt drepte" (Ps. 119,172) şi "iubirea este lumina şi viaţa lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Hristos. Noi primim neprihănirea, primindu-L pe El. 4:47 Dreptatea sau neprihănirea nu se capătă nici prin lupte chinuitoare sau munci istovitoare, nici prin daruri sau sacrificii, ci ea este dată în dar oricărui suflet care flămânzeşte şi însetează după ea. "Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate" fără bani şi fără plată". "Neprihănirea lor este de la Mine, zice Domnul", şi "Iată Numele pe care I-L vor da: "Domnul, neprihănirea noastră" (Isaia 55,1; 54,17; Ier. 23,6). 4:48 Nimeni de pe pământ nu poate să dea ceea ce va potoli foamea şi setea sufletului. Dar Isus zice: "Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine." "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată, 4:49 şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată" (Apoc. 3,20; Ioan 6,35). 4:50 După cum avem nevoie de hrană, pentru susţinerea puterii noastre corporale, tot aşa avem nevoie de Hristos, pâinea din ceruri, pentru a ne susţine viaţa spirituală şi a ne da putere să facem faptele lui Dumnezeu. După cum corpul primeşte continuu mâncarea care susţine viaţa şi vigoarea, tot aşa şi sufletul trebuie să comunice continuu cu Hristos, supunându-se Lui şi depinzând în totul de El. 4:51 După cum călătorul obosit caută izvorul în pustie şi, când îl găseşte, îşi potoleşte setea arzătoare, tot aşa şi creştinul, când însetează după apa curată a vieţii, o va căpăta de la Hristos, care este izvorul de apă vie. 4:52 Când recunoaştem desăvârşirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori să fim cu totul schimbaţi şi reînnoiţi după chipul curăţiei Sale. Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce priveşte caracterul şi cu atât mai serioasă dorinţa noastră de a ne asemăna cu El. Când sufletul se prinde de Dumnezeu, un element divin se uneşte cu cel omenesc, şi inima doritoare poate să zică: "Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la Dumnezeu îmi vine nădejdea" (Ps.62,5). 4:53 Dacă ai un simţământ de lipsă în sufletul tău, dacă flămânzeşti şi însetezi după neprihănire, aceasta este o dovadă că Hristos a lucrat asupra inimii tale, ca să poată fi căutat spre a face pentru tine, prin darul Duhului Sfânt, ceea ce tu singur nu eşti în stare să faci. Nu trebuie să căutăm a ne potoli setea la nişte pârâiaşe, pentru că marele izvor este chiar deasupra noastră şi din apele lui îmbelşugate putem să bem după voie, numai dacă ne ridicăm puţin mai sus pe calea credinţei. 4:54 Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele vieţii. Dacă veţi căuta aceste izvoare de apă vie, veţi fi aduşi, prin Duhul Sfânt, în comuniune cu Hristos. Adevăruri foarte cunoscute vor fi înfăţişate într-o lumină nouă; texte din Scriptură vă vor izbi privirile cu un nou înţeles, ca un fulger de lumină; veţi vedea legătura altor adevăruri ale lucrării de mântuire şi atunci veţi şti că Hristos vă conduce; un Învăţător divin este alături de voi. 4:55 Isus zicea: "Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică" (Ioan 4,14). Când Duhul Sfânt vă descoperă adevărul, veţi strânge drept comoară cele mai preţioase experienţe şi veţi avea dorinţa de a vorbi şi altora despre lucrurile aducătoare de mângâiere, care v-au fost descoperite. Când veţi veni în legătură cu ei, le veţi împărtăşi idei noi cu privire la caracterul sau lucrarea lui Hristos. Veţi avea o nouă descoperire despre iubirea Sa milostivitoare, spre a o împărtăşi şi acelora care-L iubesc şi care nu-L iubesc. 4:56 "Daţi şi vi se va da" (Luca 6,38), deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este "o fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban" (Cânt. Cânt. 4,15). Inima care a gustat o dată iubirea lui Hristos doreşte fără încetare un torent şi mai adânc şi, dacă veţi da, veţi primi într-o măsură mai bogată şi mai abundentă. Orice descoperire a lui Dumnezeu pentru suflet măreşte puterea de a cunoaşte şi de a iubi. Strigătul neîntrerupt al inimii este: "Mai mult despre Tine" şi totdeauna răspunsul Scripturii este: "Cu mult mai mult" (Rom. 5,9-10), pentru că lui Dumnezeu Îi place să facă "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi" (Efes.3,20). 4:57 Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii pierdute, I S-a dat Duhul Sfânt fără măsură. Tot astfel el va fi dat oricărui urmaş al lui Hristos atunci când toată inima este predată pentru ca Isus să locuiască în ea. Însuşi Domnul nostru a dat porunca: "Fiţi plini de Duh" (Efes.5,18) şi această poruncă este şi o făgăduinţă că ea va fi împlinită. Tatăl a avut buna plăcere ca în Hristos "să locuiască toată plinătatea" şi "în El aveţi totul deplin" (Col. 1,19; 2,10). 4:58 Dumnezeu a revărsat iubirea Sa fără măsură, ca şi picăturile de ploaie care răcoresc pământul. El zice: "Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totdeauna din el izbăvirea". Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de apă" (Is. 45,8; 41,17-18). 4:59 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har" (Ioan 1,16). 4:60 "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă." Matei 5,7 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: