3:9 Pentru ucenicii care fuseseră în mai strânsă legătură cu Domnul Hristos, venise prilejul să se alipească şi mai mult de lucrarea Sa, pentru ca aceste mulţimi să nu fie lăsate fără îngrijire, ca oile fără păstor. Unii dintre ucenici veniseră alături de El, la începutul lucrării Sale, şi aproape toţi doisprezece se legaseră ca membri ai familiei lui Isus. Dar chiar şi ei, amăgiţi de învăţătura rabinilor, împărtăşeau aşteptarea generală a unui împărat pământesc. Ei nu puteau să înţeleagă ce făcea Isus. Fuseseră chiar încurcaţi şi tulburaţi că El nu făcea nici un efort ca să-Şi întărească lucrarea prin câştigarea sprijinului preoţilor şi rabinilor; că El n-a făcut nimic ca să-Şi întărească autoritatea, ca împărat pământesc. O mare lucrare trebuia să se facă pentru aceşti ucenici, înainte ca ei să fie pregătiţi pentru sfânta însărcinare, care avea să li se dea atunci când Isus urma să Se înalţe la cer. Totuşi, ei răspunseră la iubirea lui Isus şi, deşi erau zăbavnici cu inima când era vorba să creadă, Isus a văzut că putea să-i pregătească şi să-i disciplineze pentru marea Sa lucrare. Şi acum, după ce fuseseră atâta vreme cu Isus, izbutind să-şi întărească, într-o măsură oarecare, credinţa în caracterul divin al misiunii Sale, şi după ce poporul primise, de asemenea, dovada puterii Lui, pe care nimeni n-o putea pune la îndoială,