2:1 Cap. 1 - Prefaţă
2:2 Predica de pe Munte este binecuvântarea cerului dată lumii, - un glas de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dată omenirii spre a-i fi legea datoriei, lumină din cer, speranţă şi mângâiere în mijlocul greutăţilor, bucurie şi alinare în toate pribegiile şi peregrinările vieţii. Aici, Prinţul propovăduitorilor, Maestrul- Învăţător, rosteşte cuvintele pe care I le-a dat Tatăl.
2:3 Fericirile sunt salutul lui Hristos, nu numai pentru aceia care cred, ci pentru întreaga familie omenească. El pare a fi uitat pentru o clipă că este în lume, şi nu în ceruri, şi foloseşte salutarea care este familiară unei lumi pline de lumină. De pe buzele Sale se revarsă binecuvântări, ca izbucnirea unui şuvoi de viaţă îmbelşugată, de multă vreme stăvilit.
2:4 Domnul nu ne lasă să ne îndoim câtuşi de puţin în ce priveşte trăsăturile de caracter pe care El le va aproba şi binecuvânta întotdeauna. El Îşi întoarce privirile de la ambiţioşii favoriţi ai lumii acesteia, spre aceia pe care ei i-au dezmoştenit, numindu-i fericiţi pe toţi aceia care primesc lumina şi viaţa. Celor săraci cu duhul, celor blânzi, celor smeriţi, celor întristaţi, celor dispreţuiţi, celor prigoniţi, El le deschide braţele Sale ca un refugiu, zicând: "Veniţi la Mine" şi Eu vă voi da odihnă".
2:5 Domnul Hristos poate să privească asupra nenorocirii omeneşti, fără nici o umbră de părere de rău că l-a creat pe om. În inima omenească, El vede mai mult decât păcat, mai mult decât nenorocire. În nemărginita Sa iubire şi înţelepciune, El vede posibilităţile omului, înălţimea la care acesta poate ajunge. Isus ştie că, deşi fiinţele omeneşti au abuzat de însuşirile lor şi au distrus demnitatea dată lor de Dumnezeu, totuşi Creatorul trebuie să fie proslăvit prin răscumpărarea lor.
2:6 Cuvintele pe care le-a rostit Domnul Hristos pe Muntele Fericirilor îşi vor păstra totdeauna puterea lor. Fiecare propoziţie este un giuvaer din tezaurul adevărului. Principiile enunţate în această predică sunt pentru toate veacurile şi pentru toate clasele sociale. Cu putere divină, Domnul Hristos Şi-a exprimat credinţa şi nădejdea când a pus în rândul celor fericiţi diferite categorii de oameni, din pricină că şi-au format caractere neprihănite. Trăind viaţa Dătătorului vieţii, prin credinţa în El, oricine poate ajunge ţinta înfăţişată în cuvintele Sale.
2:7 E. G. White