Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Tragedia veacurilor 8:85


8:85 Credincioşi Evangheliei, boemii au aşteptat prin noaptea persecuţiei lor, în cea mai întunecată oră îndreptându-şi privirea către orizont, ca nişte oameni care aşteaptă dimineaţa. "Soarta le-a hărăzit să treacă prin zile grele, dar... şi-au amintit de cuvintele pe care Huss le spusese pentru prima oară şi repetate apoi de Ieronim, că trebuie să mai treacă un secol înainte de a se crăpa de ziuă. Acestea au fost pentru taboriţi (husiţi) ceea ce au fost cuvintele lui Iosif pentru seminţia lui Israel din casa robiei: "Eu voi muri, dar Domnul vă va vizita şi vă va scoate de aici" (Idem, b.3, cap.19). "Încheierea secolului al XV-lea a fost martoră la creşterea înceată, dar sigură, a bisericilor Fraţilor. Cu toate că erau departe de a fi lăsate în pace, s-au bucurat totuşi de o linişte relativă. La începutul secolului al XVI-lea, bisericile lor erau în număr de 200 în Boemia şi Moravia" (Ezra Hall Gillett, Life and Times of John Huss, vol.2, p.570). "Cât de plăcut a fost pentru rămăşiţa care scăpase de furia distrugătoare a focului şi a săbiei să i se îngăduie să vadă zorii zilei aceleia pe care o prevestire Huss." (Wylie, f.7, cap.19)