45:17 Pseudo-Isidor a luat ca bază a falsurilor lui colecţia de canoane în vigoare, denumite Hispana Gallica Augustodunensis, reducând în felul acesta primejdia de a fi descoperite, din moment ce colecţiile de canoane erau alcătuite în general prin adăugarea de material nou la cel vechi. În felul acesta, plăsmuirile lui au ieşit mai puţin în evidenţă atunci când au fost introduse în materialul autentic. Falsitatea fabricaţiilor Pseudo-Isidoriene este admisă astăzi în mod incontestabil, fiind dovedită cu dovezi interne, prin cercetarea izvoarelor, a metodelor folosite şi prin faptul că acest material n-a fost cunoscut înainte de anul 852. Istoricii sunt de acord că anii 850 sau 851 constituie data cea mai probabilă pentru încheierea acestei colecţii, deoarece documentul este citat pentru prima oară în The Admonitio of the capitulary of Quiercy, în 857.