45:14 Teoria istorică dezvoltată în "Donaţie" este larg discutată în lucrarea cardinalului Mannig's The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ, London, 1862. Argumentele în favoarea "Donaţiei" au fost de tip scolastic, iar posibilitatea falsificării n-a fost menţionată până la apariţia criticei istorice din secolul XV. Nicholas de Cusa a fost printre primii care au ajuns la concluzia că, de fapt, Constantin n-a făcut niciodată o astfel de donaţie. Lorenzo Valla în Italia a făcut o demonstraţie strălucită a falsităţii ei în anul 1450. Vezi Cristopher B. Coleman's Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Constantine (New York, 1927). Timp de peste un secol însă, credinţa în autenticitatea "Donaţiei" şi a Falselor Decrete a fost vie. De exemplu, Martin Luther la început a acceptat decretaliile, dar peste puţină vreme i-a spus lui Eck: "Mă împotrivesc acestor decretalii"; iar lui Spalatin: "El (papa) în aceste decretalii denaturează şi răstigneşte pe Hristos, adică adevărul".