44:27 Îşi aduce aminte de căminul nevinovăţiei şi curăţiei lui, de pacea şi de mulţumirea lui, până şi-a îngăduit să murmure împotriva lui Dumnezeu şi să Îl invidieze pe Hristos. Acuzaţiile lui, răscoala lui, amăgirile lui pentru a câştiga simpatia şi sprijinul îngerilor, stăruinţa lui încăpăţânată în a nu face nici un efort de întoarcere atunci când Dumnezeu i-a oferit iertarea - toate acestea îi vin cu putere în minte. Îşi revede lucrarea printre oameni, cu urmările ei - vrăjmăşia omului faţă de semenul lui, distrugerea teribilă a vieţii, ridicarea şi căderea împărăţiilor, răsturnarea tronurilor, succesiunea îndelungată a agitaţiilor, a conflictelor şi a răscoalelor. Îşi aminteşte de toate eforturile lui permanente de a se împotrivi lucrării lui Hristos şi de a-l afunda pe om din ce în ce mai adânc. Vede că uneltirile lui demonice nu i-au putut distruge pe aceia care şi-au pus încrederea în Isus. Când Satana îşi priveşte împărăţia, rodul trudei lui, vede numai decădere şi ruină. A condus mulţimile să creadă că Cetatea lui Dumnezeu ar putea fi o pradă uşoară; dar ştie că aceasta este o minciună. Mereu şi mereu în desfăşurarea marii lupte a fost învins şi obligat să se predea. Cunoaşte prea bine puterea şi maiestatea Celui veşnic.