42:48 Cu o nespusă bucurie, el vede pomii care odinioară erau desfătarea lui - chiar pomii aceia ale căror roade le adunase el însuşi în zilele nevinovăţiei şi bucuriei lui. Vede viţa pe care propriile mâini au cultivat-o br şi chiar acele flori pe care odinioară le iubea şi le îngrijea. Mintea lui prinde realitatea scenei; înţelege că acesta este cu adevărat Edenul restabilit, mai plăcut acum decât atunci când a fost alungat din el. Mântuitorul îl conduce la pomul vieţii, rupe fructul cel slăvit şi-i dă să mănânce. Priveşte în jurul lui şi vede o mulţime din familia lui răscumpărată, stând în Paradisul lui Dumnezeu. Atunci îşi aşează coroana strălucitoare la picioarele lui Isus şi, căzând pe pieptul Său, Îl îmbrăţişează pe Răscumpărătorul. Atinge harpa de aur şi bolţile cerului răsună de cântarea biruitoare: "Vrednic, vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat şi trăieşte iarăşi!" Cei din familia lui Adam îi urmează exemplul şi îşi aşează coroanele la picioarele Mântuitorului când se pleacă înaintea Sa în adorare.