41:24 (Is. 27,5). Credinţa nu slăbeşte din cauză că rugăciunile lor nu sunt ascultate imediat. Cu toate că suferă cea mai intensă nelinişte, groază şi amărăciune, ei nu-şi încetează stăruinţele. Ei se prind de puterea lui Dumnezeu aşa cum Iacov s-a apucat de Înger; iar rostirea sufletului lor este: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".