41:14 mărturisit păcatul şi a recunoscut mila lui Dumnezeu faţă de el, în timp ce, cu umilinţă adâncă, a făcut apel la legământul încheiat cu părinţii lui şi făgăduinţele date lui în viziunea de noapte de la Betel, în ţara exilului său. Criza din viaţa lui Iacov sosise; totul era în joc. În întuneric şi în singurătate, el continua să se roage şi să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Deodată, o mână i se aşeză pe umăr. Crezând că un vrăjmaş caută să-i ia viaţa, se luptă cu atacatorul cu toată puterea şi disperarea. Când s-a crăpat de ziuă, străinul şi-a folosit puterea supranaturală; la atingerea lui, bărbatul cel puternic cade neajutorat şi rugător pe grumazul misteriosului său adversar. Iacov ştie acum că s-a luptat cu Îngerul legământului. Cu toate că a fost lovit şi a suferit o durere ascuţită, nu s-a abătut de la ţintă. Timp îndelungat, suferise remuşcări, apăsare şi necaz pentru păcatul lui; acum trebuia să primească asigurarea că este iertat. Vizitatorul divin a părut că vrea să plece; dar Iacov se prinse de El, cerând binecuvântarea. Îngerul îl zori: "Lasă-Mă să plec, căci se apropie ziua"; dar patriarhul exclamă: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Câtă încredere, câtă hotărâre şi stăruinţă sunt manifestate aici! Dacă aceasta ar fi fost o cerere îndrăzneaţă, îngâmfată, Iacov ar fi fost nimicit pe loc; însă el pusese stăpânire pe asigurarea dată aceluia care-şi mărturiseşte slăbiciunea şi nevrednicia şi se încrede în mila unui Dumnezeu care-Şi ţine legământul.