40:19 de un zel sfânt şi cu un puternic impuls divin, au pornit la îndeplinirea datoriilor lor fără să calculeze la rece urmările rostirii în faţa oamenilor a cuvântului pe care Dumnezeu li-l dăduse. Ei n-au ţinut seama de interesele pământeşti, nici n-au căutat să-şi păstreze bunul nume sau viaţa. Cu toate acestea, atunci când furtuna împotrivirii şi a apăsării se năpusteşte peste ei, unii, copleşiţi de descurajare, vor fi gata să exclame: "Dacă am fi prevăzut urmările cuvintelor noastre, am fi stat liniştiţi!" Ei sunt aruncaţi în greutăţi. Satana îi asaltează cu ispite teribile. Lucrarea pe care şi-au asumat-o pare peste puterile lor de a fi adusă la îndeplinire. Sunt ameninţaţi cu distrugerea. Entuziasmul care îi mânase s-a dus; cu toate acestea, nu se pot întoarce. Atunci, simţindu-şi deznădejdea grozavă, aleargă la Cel Atotputernic după întărire. Ei îşi amintesc că acele cuvinte pe care le rostiseră nu fuseseră ale lor, ci ale Aceluia care le încredinţase avertizarea. Dumnezeu a pus adevărul în inimile lor, iar ei n-au putut să nu-l vestească.