37:21 Pretenţia bisericii la dreptul de a ierta îi face pe romanişti să se simtă liberi să păcătuiască; iar rânduiala spovedaniei, fără de care iertarea ei nu este acordată, tinde şi ea să dea îngăduinţă către rău. Acela care îngenunchează înaintea unui om căzut şi îşi deschide prin mărturisire gândurile ascunse şi închipuirile inimii lui, acela îşi înjoseşte demnitatea de om şi-şi degradează toate instinctele nobile ale sufletului. Descoperind păcatele vieţii lui înaintea unui preot - şi el un păcătos muritor, supus greşelii şi prea adesea stricat de vin şi imoralitate -, măsura caracterului lui este coborâtă şi, ca urmare, este pătat. Concepţia lui cu privire la Dumnezeu este coborâtă şi asemănată omenirii căzute, căci preotul stă ca reprezentant al lui Dumnezeu. Această mărturisire degradantă a omului faţă de om este izvorul tainic din care au ieşit multe din relele care mânjesc lumea şi o pregătesc pentru