35:71 Nicăieri în Sfintele Scripturi nu se găseşte declaraţia că cei neprihăniţi îşi primesc răsplata sau cei nelegiuiţi îşi primesc pedeapsa la moarte. Patriarhii şi profeţii nu ne-au dat o astfel de asigurare. Hristos şi apostolii n-au făcut nici o aluzie la aceasta. Biblia învaţă lămurit că cei morţi nu merg îndată la ceruri. Ei sunt descrişi ca dormind până la înviere (1 Tes. 4,14; Iov 14,10-12). Chiar în ziua când funia de argint se rupe, iar vasul de aur se sfărâmă (Ecl. 12,6), pier şi gândurile omului. Aceia care coboară în mormânt stau în tăcere. Ei nu mai ştiu nimic din ceea ce se face sub soare (Iov 14,21). Ce binecuvântată odihnă pentru neprihănitul obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este decât o clipă. Ei dorm şi sunt treziţi de trâmbiţa lui Dumnezeu la o nemurire glorioasă. "Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii... Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: 'Moartea a fost înghiţită de biruinţă'" (1 Cor. 15,52-54). Când sunt chemaţi din somnul lor adânc, încep să gândească exact de acolo de unde au încetat. Ultimul simţământ a fost boldul morţii; ultimul gând a fost acela al căderii sub puterea mormântului. Când se ridică din mormânt, primul lor gând se va prinde de strigătul biruitor: "Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?" (vers. 55).