35:54 Pe rătăcirea fundamentală a nemuririi din fire a sufletului se bazează învăţătura cu privire la starea de conştienţă în moarte - o învăţătură care, asemenea chinurilor veşnice, este opusă învăţăturilor Scripturilor, contrară raţiunii şi simţămintelor noastre de omenie. După credinţa populară, cei răscumpăraţi, în ceruri, au cunoştinţă de tot ce se petrece pe pământ, în mod deosebit de viaţa prietenilor pe care i-au lăsat în urmă. Dar cum poate exista un izvor de fericire pentru cei morţi să ştie necazurile celor vii, să fie martori la păcatele săvârşite de cei iubiţi ai lor şi să-i vadă suferind toate necazurile, dezamăgirile şi grozăviile vieţii? Cât de mult se vor bucura de fericirea cerească aceia care plutesc deasupra prietenilor lor de pe pământ? Şi cât de revoltătoare este credinţa că, îndată ce suflarea părăseşte trupul, sufletul celui nepocăit este încredinţat flăcărilor iadului! Până la ce adâncimi de groază trebuie să se cufunde aceştia, ca să-şi vadă prietenii intrând în mormânt nepregătiţi, ca să intre într-o veşnicie de vai şi de păcat! Mulţi au fost aduşi la nebunie de acest gând chinuitor.