35:19 Ce ar câştiga Dumnezeu dacă am admite că El Îşi găseşte plăcerea în a vedea chinurile veşnice; că El Îşi găseşte plăcere în gemetele, ţipetele şi blestemele făpturilor care suferă, pe care El le ţine în flăcările iadului? Pot oare aceste gemete îngrozitoare să constituie o muzică în auzul Iubirii Infinite? Se susţine că această pedeapsă de nenorocire nesfârşită asupra celor nelegiuiţi ar arăta ura lui Dumnezeu faţă de păcat, ca fiind un rău care ruinează pacea şi ordinea universului. Ce blasfemie grozavă! Ca şi când ura lui Dumnezeu faţă de păcat este un motiv ca el să fie perpetuat. Căci, după învăţăturile acestor teologi, continuarea chinurilor fără nădejde de milă îşi scot din minţi victimele nenorocite şi, când îşi revarsă mânia în blesteme şi hulă, ei măresc continuu povara de vinovăţie. Slava lui Dumnezeu nu este nicidecum sporită prin perpetuarea creşterii continue a păcatului de-a lungul veacurilor veşnice.