31:9 Lucifer ar fi putut rămâne în graţia lui Dumnezeu, iubit şi onorat de oştile îngereşti, punându-şi la lucru puterile nobile pentru a-i binecuvânta pe alţii şi a-L slăvi pe Făcătorul său. Dar profetul spune: "Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta" (vers. 17). Puţin câte puţin, Lucifer a ajuns să-şi îngăduie dorinţa după înălţare de sine. "Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu." "Tu ziceai în inima ta:... 'îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării... mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt" (vers. 6; Is. 14,13.14). În loc să caute să-L facă pe Dumnezeu cel dintâi în dragostea şi slujirea creaturilor, strădania lui Lucifer a fost să le câştige slujirea şi închinarea pentru el. Râvnind la onoarea pe care Tatăl cel veşnic o revărsase asupra Fiului Său, acest prinţ al îngerilor a aspirat la puterea pe care numai Hristos o putea folosi.