30:20 Isus nu le scuză păcatele, dar arată către pocăinţa lor, către credinţa lor şi, cerând iertare în favoarea lor, Îşi înalţă mâinile rănite înaintea Tatălui şi a îngerilor sfinţi, spunând: Îi cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele. "Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită" (Ps. 51,17). Iar pârâşului poporului Său îi spune: "Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el... un tăciune scos din foc?" (Zah. 3,2). Hristos îi va îmbrăca pe cei credincioşi cu neprihănirea Sa, pentru a putea prezenta înaintea Tatălui "o biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta" (Efes. 5,27). Numele lor sunt scrise în cartea vieţii şi despre ei stă scris: "Ei vor merge cu Mine îmbrăcaţi în alb, căci sunt vrednici" (Apoc. 3,4).