3:46 În distrugerea Ierusalimului n-a pierit nici un creştin. Hristos dăduse ucenicilor Săi avertizarea şi toţi aceia care au crezut cuvintele Sale au aşteptat semnul făgăduit. "Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti", a spus Isus, "să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el." (Luca 21,20.21). După ce romanii, sub conducerea lui Cestius, au înconjurat cetatea, pe neaşteptate au părăsit asediul tocmai atunci când totul părea favorabil unui atac imediat. Asediaţii, nemaisperând într-o rezistenţă încununată de succes, erau pe punctul de a se preda, când generalul roman şi-a retras forţele, în aparenţă fără nici un motiv. Dar providenţa plină de milă a lui Dumnezeu dirija evenimentele pentru binele poporului Său. Semnul făgăduit fusese dat creştinilor care aşteptau, iar acum le-a fost oferită ocazia, ca toţi cei care doreau, să asculte de avertizarea Mântuitorului. Evenimentele au fost în aşa fel conduse, încât nici iudeii şi nici romanii să nu împiedice fuga creştinilor. După retragerea lui Cestius, iudeii, ieşind din Ierusalim, au urmărit armata care se retrăgea şi, în timp ce ambele forţe erau cu totul angajate în lupte, creştinii au avut ocazia să părăsească cetatea. În vremea aceasta şi ţara fusese curăţită de duşmanii