3:41 Conducătorii grupurilor potrivnice se uneau uneori pentru a prăda şi tortura victimele lor nenorocite, pentru ca iarăşi să se arunce unii asupra celorlalţi şi să ucidă fără milă. Nici chiar sfinţenia templului nu putea înfrâna cruzimea lor groaznică. Închinătorii erau loviţi chiar în faţa altarului, iar sanctuarul era mânjit cu trupurile celor ucişi. Cu toate acestea, în încumetarea lor oarbă şi hulitoare, instigatorii acestei lucrări diavoleşti declarau în mod deschis că nu se temeau că Ierusalimul avea să fie distrus, deoarece era cetatea lui Dumnezeu. Pentru a-şi întări puterea şi mai mult, ei îi mituiau pe unii prooroci mincinoşi, ca să vestească, chiar în timp ce legiunile romane asediau templul, că poporul va trebui să aştepte eliberarea de la Dumnezeu. Până la urmă, mulţimile s-au prins cu putere de credinţa că Cel Preaînalt va interveni pentru înfrângerea adversarilor lor. Dar Israel refuzase cu dispreţ ocrotirea divină, iar acum nu mai avea nici o apărare. Nefericitul Ierusalim, sfâşiat de certuri interne, cu străzile înroşite de sângele locuitorilor lui, care se omorau unii pe alţii, în timp ce oştile duşmane îi distrugeau întăriturile şi-i ucideau pe oamenii de război!