29:58 În timp ce viaţa creştinului va fi caracterizată prin umilinţă, ea nu trebuie să fie marcată de amărăciune şi dispreţ de sine. Este privilegiul tuturor să trăiască astfel, încât Dumnezeu să-i aprobe şi să-i binecuvânteze. Nu este voia Tatălui nostru ceresc ca să fim totdeauna sub condamnare şi întunecime. Nu este nici o dovadă de adevărată umilinţă în a merge cu capul plecat, dar cu inima plină de gânduri egoiste. Putem merge la Isus şi să fim curăţiţi, pentru a sta înaintea Legii fără ruşine sau remuşcări. "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului" (Rom. 8,1).