29:34 Scripturile arată clar că lucrarea sfinţirii este progresivă. Când în pocăinţă păcătosul găseşte pacea cu Dumnezeu prin sângele ispăşirii, viaţa creştină abia a început. Acum el trebuie "să înainteze în desăvârşire", să crească "până la măsura staturii plinătăţii lui Hristos". Apostolul Pavel spune: "fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus" (Filip. 3,13.14). Iar Petru ne aşeză înainte treptele prin care se poate ajunge la sfinţirea biblică: "De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată" (2 Petru 1,5-10).