29:24 Este lucrarea pocăinţei şi a sfinţirii aceea de a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu, aducându-i în armonie cu principiile Legii Sale. La început, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. El era în armonie desăvârşită cu natura şi cu Legea lui Dumnezeu; principiile dreptăţii erau înscrise în inima sa. Dar păcatul l-a înstrăinat de Făcătorul său. El n-a mai reflectat chipul divin. Inima lui a intrat în luptă cu principiile Legii lui Dumnezeu. "Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună" (Rom. 8,7). Însă "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu", pentru ca omul să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Prin meritele lui Hristos, el poate fi readus în armonie cu Făcătorul său. Inima lui trebuie reînnoită prin harul divin; el trebuie să aibă o viaţă nouă de sus. Această schimbare este naşterea din nou, fără de care, spunea Isus, "nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu".