28:14 Când erau prezentate cerinţele Sabatului, mulţi judecau din punct de vedere omenesc. Ei spuneau: "Totdeauna am ţinut duminica, au ţinut-o şi părinţii noştri şi mulţi oameni buni şi evlavioşi au ţinut-o fericiţi până la moarte. Dacă ei au avut dreptate, şi noi avem. Păzirea acestui Sabat nou ne va scoate din armonie cu lumea şi nu vom mai avea nici o influenţă asupra ei. Ce poate nădăjdui să realizeze o grupă mică de păzitori ai zilei a şaptea în faţa lumii întregi, care sărbătoreşte duminica?" Prin argumente asemănătoare au încercat şi iudeii să justifice respingerea lui Hristos. Părinţii lor fuseseră primiţi de Dumnezeu prin prezentarea jertfelor şi de ce n-ar putea şi copiii lor să găsească mântuirea urmând aceeaşi cale? Tot astfel şi în zilele lui Luther, papistaşii socoteau că adevăraţii creştini au murit în credinţa catolică şi deci acea religie este îndestulătoare pentru mântuire. Raţionamente ca acestea se vor dovedi o adevărată piedică în calea oricărei înaintări în credinţa şi practica religioasă.