Printable ModeTragedia veacurilor, 27
|
27:1 Cap. 25 - Legea lui Dumnezeu de neschimbat 27:2 "Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis; şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său" (Apoc. 11,19). Chivotul legământului lui Dumnezeu se află în Sfânta Sfintelor, a doua despărţitură a Sanctuarului. În serviciul sanctuarului pământesc, care slujea ca o preînchipuire şi "o umbră a lucrurilor cereşti", această despărţitură era deschisă numai în marea Zi a Ispăşirii pentru curăţirea sanctuarului. De aceea, anunţarea că Templul lui Dumnezeu a fost deschis în ceruri şi a fost văzut chivotul legământului Său arată către deschiderea Locului preasfânt din Sanctuarul ceresc, în anul 1844, când Hristos a intrat acolo pentru a aduce la îndeplinire încheierea lucrării de ispăşire. Aceia care, prin credinţă, L-au urmat pe Marele lor Preot când Şi-a început lucrarea în Locul Preasfânt au văzut chivotul legământului Său. Când au studiat subiectul sanctuarului, au ajuns să înţeleagă schimbarea locului slujirii Mântuitorului şi au văzut că El mijlocea acum înaintea chivotului lui Dumnezeu, mijlocind cu sângele Său în favoarea păcătoşilor. 27:3 Chivotul din sanctuarul de pe pământ conţinea cele două table de piatră pe care erau înscrise preceptele Legii lui Dumnezeu. Chivotul era doar un locaş pentru tablele Legii, şi prezenţa acestor precepte divine îi dădea valoare şi sfinţenie. Când Templul lui Dumnezeu a fost deschis în cer, s-a văzut chivotul legământului Său. În Sfânta 27:4 Sfintelor din Sanctuarul din cer, Legea divină este înconjurată de sfinţenie - Legea care a fost vestită de Însuşi Dumnezeu în mijlocul tunetelor de pe Sinai şi scrisă cu degetul Său pe table de piatră. 27:5 Legea lui Dumnezeu din Sanctuarul din ceruri este marele original, după care poruncile înscrise pe tablele de piatră şi redate de Moise în Pentateuh (cele cinci cărţi ale lui Moise - n.tr.) erau o transcriere fără greş. Aceia care au ajuns la înţelegerea acestui punct important au fost conduşi astfel să vadă caracterul sfânt, neschimbător al Legii divine. Ei au înţeles ca niciodată mai înainte puterea cuvintelor Mântuitorului. "Câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege" (Matei 5,18). Legea lui Dumnezeu fiind o descoperire a voinţei Sale, o transcriere a caracterului Său, trebuie să dăinuiască veşnic, "ca un martor credincios în ceruri". Nici o poruncă n-a fost anulată, nici o iotă sau o frântură de slovă din ea n-au fost schimbate. Psalmistul spune: "Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie" (Ps. 119,89; 111,7.8). 27:6 Chiar în centrul Decalogului se găseşte porunca a patra, aşa cum a fost pentru prima dată proclamată: "Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci tot lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o" (Exod 20,8-11). 27:7 Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile acelor cercetători ai Cuvântului Său. A pus stăpânire pe ei convingerea că din neştiinţă călcaseră preceptele şi nesocotiseră ziua de odihnă a Creatorului. Atunci au început să cerceteze temeiurile pentru care prima zi a săptămânii era păzită în locul zilei pe care o sfinţise Dumnezeu. Şi n-au putut găsi nici o dovadă în 27:8 Scripturi că porunca a patra a fost desfiinţată sau că Sabatul a fost schimbat; binecuvântarea care la început a sfinţit ziua a şaptea n-a fost niciodată îndepărtată. Ei căutaseră ca în mod corect să cunoască şi să facă voia lui Dumnezeu; acum însă, când s-au văzut călcători ai Legii Sale, durerea le-a umplut inimile şi şi-au arătat credincioşia faţă de Dumnezeu începând a păzi Sabatul Său cel sfânt. 27:9 Multe şi stăruitoare au fost eforturile făcute pentru distrugerea credinţei lor. Nici unul n-a putut să vadă că, dacă sanctuarul pământesc era o preînchipuire sau un model al celui ceresc, Legea păstrată în chivotul de pe pământ era o copie exactă a Legii din chivotul din ceruri; şi că primirea adevărului cu privire la Sanctuarul ceresc cuprindea şi recunoaşterea cerinţelor Legii lui Dumnezeu, şi obligativitatea Sabatului poruncii a patra. Acestui fapt se datorează înverşunata şi hotărâta ostilitate faţă de armonioasa învăţătură a Scripturilor, care descopereau lucrarea lui Hristos în Sanctuarul ceresc. Oamenii căutau să închidă uşa pe care Dumnezeu o deschisese şi să deschidă uşa pe care El o închisese. Dar "Acela care deschide şi nimeni nu închide şi care închide şi nimeni nu deschide" declarase: "Iată că ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide" (Apoc. 3,7.8). Hristos deschisese uşa, sau slujirea, în Sfânta Sfintelor, lumina strălucea prin uşa aceea a Sanctuarului din ceruri, iar porunca a patra se vedea cuprinsă în Legea care se afla acolo; ceea ce Dumnezeu întemeiase, nimeni nu putea desfiinţa. 27:10 Aceia care au primit lumina, cu privire la mijlocirea lui Hristos şi la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au găsit că aceste adevăruri erau prezentate în Apocalipsa capitolul 14. Soliile din capitolul acesta constituie întreita avertizare (vezi notele suplimentare) care trebuie să-i pregătească pe locuitorii pământului pentru a doua venire a Domnului. Vestirea: "A sosit ceasul judecăţii Lui" arată către încheierea lucrării lui Hristos pentru mântuirea oamenilor. Ea face cunoscut 27:11 adevărul care trebuie vestit până când va înceta mijlocirea Mântuitorului şi El va reveni pe pământ pentru a lua la Sine pe poporul Său. Lucrarea de judecată, care a început în anul 1844, trebuie să se continue până când se vor hotărî cazurile tuturor oamenilor atât ale celor vii, cât şi ale celor morţi; de aceea va continua până la încheierea probării neamului omenesc. Pentru ca oamenii să fie pregătiţi să stea la judecată, solia le porunceşte să se teamă de Dumnezeu şi să-I dea slavă "şi să se închine Aceluia care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor". Iar rezultatul primirii acestor solii este arătat prin cuvintele: "Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus". Pentru a fi pregătiţi pentru judecată, este necesar ca oamenii să ţină Legea lui Dumnezeu. Această Lege va fi măsura caracterului la judecată. Apostolul Pavel declară: "Toţi cei ce au păcătuit având Lege, vor fi judecaţi după Lege... în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor". Şi tot el mai zice că "împlinitorii Legii vor fi socotiţi îndreptăţiţi" (Rom. 2,12-16). Credinţa este necesară pentru a putea păzi Legea lui Dumnezeu; căci "fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui". Şi "tot ce nu vine din încredinţare este păcat" (Evr. 11,6; Rom. 14,23). 27:12 Prin întâia solie îngerească, oamenii sunt chemaţi "să se teamă de Dumnezeu şi să-I dea slavă" şi să I se închine ca fiind Creatorul cerului şi al pământului. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie să asculte de Legea Sa. Înţeleptul spune: "Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Ecl. 12,13). Fără ascultare de poruncile Sale, nici o închinare nu poate fi plăcută lui Dumnezeu. "Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă." (1 Ioan 5,3; Prov. 28,9) 27:13 Datoria de a ne închina lui Dumnezeu se întemeiază pe faptul că El este Creatorul şi că Lui Îi datorează existenţa toate celelalte fiinţe. Şi peste tot în Biblie, unde este prezentată 27:14 porunca Sa cu privire la respect şi închinare mai presus de zeii păgânilor, acolo este citată şi dovada puterii Sale creatoare. "Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile" (Ps. 96,5). "'Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?' zice Cel Sfânt. 'Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?'" "Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul: ...'Eu sunt Domnul, şi nu este altul!'" (Is. 40,25.26; 45,18). Psalmistul zice: "Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem" (Ps. 100,3). "Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!" (Ps. 95,6). Iar fiinţele sfinte care se închină lui Dumnezeu în ceruri declară, ca motiv pentru care închinarea lor este datorată Lui: "Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile" (Apoc. 4,11). 27:15 În Apocalipsa capitolul 14, oamenii sunt chemaţi să se închine Creatorului, iar profeţia scoate în evidenţă o categorie care, datorită întreitei solii, păzesc poruncile lui Dumnezeu. Una din aceste porunci arată direct către Dumnezeu în calitate de Creator. Porunca a patra declară: "Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău... căci în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o" (Exod 20,10.11). Cu privire la Sabat, Domnul spune mai departe că este "un semn ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Ezech. 20,20). Iar motivul dat este: "căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat" (Exod 31,17). 27:16 "Importanţa Sabatului ca monument al creaţiunii este că el păstrează totdeauna prezent motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu" - pentru că El este Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. "De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării divine, căci el ne învaţă acest mare adevăr în modul cel mai impresionant şi nici o altă instituţie nu face lucrul acesta. 27:17 Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a şaptea, ci al întregii închinări, se găseşte în deosebirea dintre Creator şi creaturile Sale. Acest fapt important nu se poate învechi niciodată şi nu trebuie uitat niciodată". (J.N.Andrews, History of the Sabbath, cap. 27). Totdeauna trebuia păstrat acest adevăr în mintea oamenilor, că Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; şi câtă vreme faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie motivul pentru care să ne închinăm Lui, atâta vreme Sabatul va continua să fie semnul şi memorialul Său. Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile şi afecţiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator ca obiect al adorării şi al închinării şi niciodată n-ar fi fost vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Păzirea Sabatului este un semn al credincioşiei faţă de adevăratul Dumnezeu, "Acela care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor". Urmează ca solia care porunceşte oamenilor să se închine lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Sale să ceară în mod deosebit să păzească porunca a patra. 27:18 În contrast cu aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus, îngerul al treilea arată către o altă categorie, împotriva rătăcirilor cărora este vestită o avertizare solemnă şi înfricoşată: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu" (Apoc. 14,9.10). O interpretare corectă a simbolurilor folosite este necesară pentru înţelegerea acestei solii. Ce este reprezentat prin fiară, prin chip, prin semn? 27:19 Seria profeţiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu balaurul care căuta să-L distrugă pe Hristos la naşterea Sa. Balaurul este Satana (Apoc. 12,9), el este acela care l-a determinat pe Irod să-L dea la moarte pe Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos şi cu poporul Său în primele secole ale erei creştine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne. 27:20 În capitolul 13 (vers. 1-10) este descrisă o altă fiară "ca un leopard", căruia balaurul i-a dat "puterea lui, tronul lui şi o stăpânire mare". Acest simbol, aşa cum au crezut majoritatea protestanţilor, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului şi autorităţii deţinute odinioară de Imperiul Roman. Despre fiara care seamănă cu un leopard se spune: "I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule... Şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam." Această profeţie, care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arată fără îndoială către papalitate. 27:21 "I s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni." Iar profetul spune: "Am văzut unul din capetele ei rănit de moarte". Şi iarăşi: "Cel care duce pe alţii în robie trebuie să meargă şi el în robie"; "cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis de sabie". Cele patruzeci şi două de luni sunt acelaşi lucru ca o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, trei ani şi jumătate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 - timpul în care puterea papală urma să persecute pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, aşa cum se spune în capitolul precedent, a început cu supremaţia papală, anul 538 d.Hr., şi s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de moarte şi astfel s-a împlinit profeţia: "Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie". 27:22 În momentul acesta, este introdus un alt simbol. Profetul spune: "Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel" (Apoc. 13,11). Atât apariţia acestei fiare, cât şi modul în care s-a ridicat arată că poporul pe care îl reprezintă nu se aseamănă cu acela reprezentat în simbolurile precedente. Marile împărăţii care au stăpânit lumea au fost prezentate profetului Daniel ca nişte fiare de 27:23 pradă, ridicându-se atunci când "cele patru vânturi ale cerului au suflat peste marea cea mare" (Dan. 7,2). În Apocalipsa capitolul 17, un înger a explicat că apele reprezintă "popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi" (Apoc. 17,15). Vânturile sunt un simbol al luptei. Cele patru vânturi ale cerului suflând pe marea cea mare reprezintă scenele teribile de luptă şi revoluţie prin care împărăţiile au ajuns la putere. 27:24 Dar fiara cu coarne ca de miel a fost văzută "ieşind din pământ". În loc să distrugă alte puteri pentru a o întemeia pe a ei, naţiunea reprezentată astfel trebuie să se ridice într-un teritoriu neocupat mai înainte şi să se dezvolte treptat şi paşnic. Nu putea deci să se ridice dintre popoarele aflate în luptă şi frământate, din Lumea Veche - acea mare tulburată de "popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi". Trebuie căutată deci în continentul apusean. 27:25 Care naţiune din Lumea Nouă, în anul 1798, se dezvolta, având perspectiva puterii şi măreţiei şi atrăgând atenţia lumii? Aplicaţia simbolului nu admite nici o îndoială. O singură naţiune şi numai una împlineşte toate amănuntele acestei profeţii, indicând fără greş spre Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau exact cuvintele scriitorului sacru au fost folosite, fără să-şi dea seama, de oratori şi istorici care au descris naşterea, ridicarea şi creşterea acestei naţiuni. Fiara a fost văzută ridicându-se din pământ; şi după traducători, cuvântul profeţiei redat prin "ieşind" înseamnă literal "a creşte, a se înălţa ca o plantă". Şi, aşa cum am văzut, naţiunea trebuie să se ridice într-un teritoriu neocupat mai înainte. Un scriitor renumit, descriind dezvoltarea Statelor Unite, vorbeşte despre "taina ieşirii ei din gol" şi spune: "Ca o sămânţă tăcută ne-am dezvoltat într-un imperiu" (G. A. Townsend, The New World Compared With the Old, p.462). O revistă europeană, din anul 1850, vorbea despre Statele Unite ca despre un imperiu minunat, care "se ridică" "în tăcerea pământului, adăugând zilnic la puterea şi mândria lui" 27:26 (The Dublin Nation). Edward Everett, într-un discurs cu privire la Părinţii Pelerini, întemeietorii acestei naţiuni, spunea: "Au căutat ei un loc retras, inofensiv prin obscuritatea lui şi sigur în singurătatea lui, unde mica biserică din Leyden s-ar fi putut bucura de libertate de conştiinţă? Iată regiuni puternice, peste care, în cuceriri paşnice..., ei au purtat steagurile crucii!" (Vorbire ţinută la Plymouth, Massachusetts, 22 dec. 1824, p.11) 27:27 "Şi ea avea două coarne ca ale unui miel." Coarnele ca de miel arată tinereţe, nevinovăţie şi blândeţe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate profetului ca "ieşind" în anul 1798. Printre creştinii exilaţi, care au fugit în America şi au căutat adăpost de persecuţia regală şi de intoleranţa preoţilor, erau mulţi care s-au hotărât să întemeieze o guvernare pe temelia solidă a libertăţii religioase şi civile. Vederile lor şi-au găsit întruchiparea în Declaraţia de Independenţă, care a stabilit marele adevăr că "toţi oamenii sunt creaţi egali" şi înzestraţi cu dreptul inalienabil la "viaţă, libertate şi căutarea fericirii". Iar constituţia le-a garantat oamenilor dreptul la autoguvernare, dând asigurarea că reprezentanţii aleşi prin votul poporului sunt împuterniciţi şi pot să aplice legea. Libertatea credinţei religioase a fost de asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine lui Dumnezeu după glasul conştiinţei lui. Principiile republicane şi cele protestante au devenit principiile fundamentale ale ţării. Aceste principii sunt secretul puterii şi prosperităţii ei. Toţi cei persecutaţi şi asupriţi din întreaga creştinătate s-au îndreptat către această ţară cu interes şi cu nădejde. Milioane de oameni au căutat ţărmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice naţiuni ale pământului. 27:28 Dar fiara cu coarne ca de miel "vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată... 27:29 Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia" (Apoc. 13,11-14). 27:30 Coarnele ca de miel şi glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indică o contradicţie flagrantă între mărturisirile şi practicile naţiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei naţiuni reprezintă acţiunile puterilor ei legislative şi juridice. Prin astfel de acţiuni vor fi contrazise principiile liberale şi paşnice pe care le pusese odinioară la temelia politicii ei. Profetizarea că va vorbi "ca un balaur" şi va folosi "toată puterea fiarei dintâi" prevesteşte în mod clar dezvoltarea unui spirit de intoleranţă şi persecuţie, pe care l-au dat pe faţă naţiunile reprezentate prin balaur şi prin fiara care semăna cu un leopard. Iar declaraţia că fiara cu două coarne "făcea pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi" arată că autoritatea acestui popor urmează să fie folosită pentru impunerea unei respectări care va constitui un act de închinare, de respect faţă de papalitate. 27:31 O astfel de acţiune va fi contrară principiilor acestei guvernări, geniului instituţiilor ei libere, mărturisirilor solemne şi directe din Declaraţia de Independenţă şi din Constituţie. Întemeietorii naţiunii au căutat cu înţelepciune să vegheze împotriva folosirii puterii pământeşti din partea bisericii, cu urmarea ei inevitabilă - intoleranţa şi persecuţia. Constituţia prevede că "Congresul nu poate da nici o lege care să respecte stabilirea unei religii sau să interzică exercitarea liberă a ei" şi că "nici o probă religioasă să nu fie cerută ca o calificare pentru un serviciu public în Statele Unite". Numai printr-o violare flagrantă a acestor garanţii ale libertăţii naţiunii poate fi impusă o lege religioasă de către autoritatea civilă. De altfel, inconsecvenţa unei asemenea acţiuni nu putea fi mai bine exprimată de cum o exprimă simbolurile: o fiară care are coarne ca de miel - pretinzându-se curată, amabilă şi nevinovată - care vorbeşte ca un balaur. 27:32 "A zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei." Aici este prezentată clar o formă de guvernare, în care puterea legislativă aparţine poporului, o dovadă izbitoare că Statele Unite sunt naţiunea arătată în profeţie. 27:33 Dar ce este "chipul fiarei" şi cum va fi realizată? Icoana este făcută de fiara cu două coarne şi este făcută pentru fiară. Mai este numită şi icoană a fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamănă icoana şi cum va fi realizată, trebuie să studiem caracteristicile fiarei însăşi - papalitatea. 27:34 Atunci când prima biserică a decăzut, depărtându-se de simplitatea Evangheliei, şi a primit riturile şi obiceiurile păgâne, a pierdut Spiritul şi puterea lui Dumnezeu; dar, pentru a stăpâni totuşi conştiinţele oamenilor, a căutat sprijinul puterii pământeşti. Astfel a rezultat papalitatea, o biserică ce a subjugat chiar şi puterea statului şi a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, mai ales pentru pedepsirea "ereziei". Pentru ca Statele Unite să facă un chip fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăşi autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-şi ajunge scopurile ei. 27:35 Oriunde biserica a câştigat putere pământească, ea a folosit-o pentru pedepsirea celor abătuţi de la învăţătura ei. Şi bisericile protestante care au călcat pe urmele Romei, încheind alianţă cu puterile lumeşti, au dat pe faţă aceeaşi dorinţă de a restrânge libertatea de conştiinţă. Un exemplu de felul acesta este dat de persecuţia Bisericii Anglicane asupra unor disidenţi, care a durat mult timp. În secolele XVI şi XVII, mii de slujitori care nu s-au supus au fost constrânşi să plece din bisericile lor şi mulţi, atât pastori, cât şi laici au fost supuşi la amendă, închisoare, tortură şi martiriu. 27:36 Apostazia a fost aceea care a condus biserica primară să caute ajutor la conducerea civilă şi aceasta a pregătit calea pentru 27:37 dezvoltarea papalităţii - a fiarei. Pavel spunea: "Va veni lepădarea de credinţă, şi se va descoperi omul fărădelegii" (2 Tes. 2,3). În felul acesta, apostazia în biserică va pregăti calea pentru chipul fiarei. 27:38 Biblia spune că înainte de venirea Domnului va exista o stare de decădere religioasă, asemănătoare cu aceea din primele veacuri. "Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea" (2 Tim. 3,1-5). "Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor" (1 Tim. 4,1). Satana va lucra "cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii; şi toţi aceia care n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi vor fi lăsaţi să primească o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună" (2 Tes. 2,9-11). Când se va ajunge la această stare de nelegiuire, vor urma aceleaşi consecinţe ca în primele secole. 27:39 Larga diversitate a doctrinelor bisericilor protestante este privită de mulţi ca fiind o dovadă hotărâtoare că niciodată nu se va putea face vreun efort pentru a se asigura o uniformitate forţată. Dar s-a văzut, de-a lungul anilor, în bisericile de credinţă protestantă, un sentiment puternic şi mereu crescând în favoarea unei uniri întemeiate pe punctele comune de doctrină. Pentru a se asigura o astfel de unire, este neapărat necesar să se renunţe la discutarea subiectelor asupra cărora nu sunt de acord - oricât de importante ar fi din punct de vedere biblic. 27:40 Charles Beecher, într-o predică în anul 1846, a afirmat că "lucrarea denominaţiunilor evanghelice protestante nu numai că s-a dezvoltat pe tot parcursul sub presiunea grozavă a fricii omeneşti; dar ei trăiesc, se mişcă şi 27:41 respiră într-o stare de lucruri radical coruptă, făcând apel la orice element josnic al firii lor, pentru a aduce la tăcere adevărul şi pentru a-şi pleca genunchiul înaintea puterii apostaziei. Nu astfel s-au întâmplat lucrurile cu Roma? Nu trăim noi viaţa ei din nou? Şi ce vedem chiar în faţa noastră? Un alt conciliu general! O adunare mondială! O alianţă evanghelică şi un crez universal!" (Sermon on "The Bible a Sufficient Creed", ţinută la Fort Wayne, Indiana, 22 febr. 1846). Când acest lucru va fi realizat, atunci, în efortul de a asigura o uniformitate totală, va fi numai un pas până la recurgerea la forţă. 27:42 Atunci când bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra unor puncte de doctrină care le sunt comune, vor influenţa statul pentru a impune decretele lor şi pentru a susţine instituţiile lor, atunci America protestantă va face o icoană bisericii Romei, iar aplicarea pedepselor civile asupra disidenţilor va fi rezultatul inevitabil al acestor acţiuni. 27:43 Fiara cu două coarne "va face (va porunci) ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei" (Apoc. 13,16.17). Avertizarea îngerului al treilea este: "Dacă se închină cineva fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea din vinul neamestecat al mâniei lui Dumnezeu". "Fiara" menţionată în această solie, a cărei închinare este impusă de fiara cu două coarne, este prima, sau fiara care seamănă cu leopardul, din Apocalipsa capitolul 13 - papalitatea. "Chipul fiarei" reprezintă acea formă a protestantismului decăzut, care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor căuta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor. "Semnul fiarei" rămâne să fie definit în viitor. 27:44 După avertizarea împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, profeţia spune: "Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus". Deoarece aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt puşi în felul acesta în contrast cu aceia care se închină fiarei şi chipului ei şi 27:45 primesc semnul ei, urmează ca păzirea Legii lui Dumnezeu, pe de o parte, şi călcarea ei, pe de altă parte, să facă deosebirea dintre închinătorii lui Dumnezeu şi închinătorii fiarei. 27:46 Caracteristica deosebită a fiarei, precum şi a chipului ei, este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: "se va încumeta să schimbe vremile şi legea" (Dan. 7,25). Iar Pavel numea aceeaşi putere "omul fărădelegii", care urma să se înalţe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeţie este completată de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalţe mai presus de Dumnezeu; oricine va păstra cu bună ştiinţă Legea, aşa cum a fost ea schimbată, va da cinste supremă acelei puteri prin care s-a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere faţă de papa, în locul supunerii faţă de Dumnezeu. 27:47 Papalitatea a încercat să schimbe Legea lui Dumnezeu. Porunca a doua, care interzice închinarea la chipuri, a fost scoasă din Lege, iar porunca a patra a fost schimbată în aşa fel, încât să autorizeze păzirea zilei întâi ca sabat, în locul zilei a şaptea. Dar papistaşii susţin, ca motiv pentru scoaterea poruncii a doua, că aceasta nu este necesară, fiind inclusă în prima poruncă, şi că ei dau Legii înţelesul exact pe care Dumnezeu l-a intenţionat. Dar aceasta nu este schimbarea prevestită de profet. Profeţia vorbeşte despre o schimbare intenţionată, deliberată: "Ea se va încumeta să schimbe vremile şi Legea". Schimbarea poruncii a patra împlineşte exact profeţia. Pentru aceasta, singura autoritate invocată este aceea a bisericii. Aici, puterea papală se ridică pe faţă mai presus de Dumnezeu. 27:48 În timp ce adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu se vor deosebi prin păzirea poruncii a patra - pentru că ea este semnul puterii Sale creatoare şi dovada dreptului Său de a pretinde omului ascultarea şi închinarea - închinătorii fiarei se vor caracteriza prin eforturile lor de a desfiinţa Ziua de amintire a Creatorului şi a înălţa instituţia Romei. 27:49 Tocmai în susţinerea duminicii şi-a rostit papalitatea primele ei pretenţii arogante (vezi notele suplimentare) şi primul ei apel la puterea statului a fost pentru a impune păzirea duminicii ca "Ziua Domnului". Dar Biblia arată către ziua a şaptea, şi nu către ziua întâi, ca fiind ziua Domnului. Hristos a spus: "Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului". Porunca a patra spune clar: "Ziua a şaptea este Sabatul Domnului". Iar prin profetul Isaia, Domnul o numeşte ca fiind "Ziua Mea cea sfântă" (Marcu 2,28; Is. 58,13). 27:50 Susţinerea atât de des folosită că Hristos a schimbat Sabatul este dezaprobată de cuvintele categorice ale Domnului Hristos. În Predica de pe Munte, El a zis: "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor" (Matei 5,17-19). 27:51 Este un fapt în general admis de către protestanţi că Scripturile nu oferă nici o autoritate pentru schimbarea Sabatului. Acest lucru este clar arătat în publicaţiile editate de Societatea Americană de Tractate şi de American Sunday School Union. Una dintre aceste lucrări recunoaşte "tăcerea totală a Noului Testament cu privire la o poruncă clară în favoarea Sabatului (Duminica, ziua întâi a săptămânii) sau a unor reguli precise pentru păzirea ei". (George Elliot, The Abiding Sabbath, p. 184). 27:52 Un altul spune: "Până la moartea lui Hristos, nu s-a făcut nici o schimbare cu privire la această zi; şi, atât cât ne arată rapoartele, ei (apostolii) n-au... dat nici o poruncă lămurită care să încurajeze părăsirea Sabatului zilei a şaptea şi păzirea lui în prima zi a săptămânii." (A. E. Waffle, The Lord's Day, pp. 186-188) 27:53 Romano-catolicii recunosc că schimbarea 27:54 Sabatului a fost făcută de biserica lor şi declară că protestanţii, prin păzirea duminicii, recunosc puterea ei. În Catholic Catechism of Christian Religion, într-un răspuns la întrebarea care zi trebuie să fie ţinută, potrivit poruncii a patra din Decalog, se face această declaraţie: "În legea veche, sâmbăta a fost ziua sfinţită; dar biserica, învăţată de Isus Hristos şi dirijată de Duhul lui Dumnezeu, a înlocuit sâmbăta cu duminica; aşa că acum noi sfinţim ziua întâi, nu a şaptea. Duminica înseamnă şi este acum Ziua Domnului". 27:55 Ca semn al autorităţii Bisericii Catolice, scriitorii papistaşi menţionează "chiar actul schimbării Sabatului în duminică, pe care protestanţii îl admit; ... deoarece, prin păzirea duminicii, ei recunosc bisericii puterea de a rândui sărbători şi de a impune păzirea lor" (Henry Tuberville, An Abridgment of the Christian Doctrine, p. 58). Ce este atunci schimbarea Sabatului, decât semnul sau dovada autorităţii Bisericii Romane, "semnul fiarei"? 27:56 Biserica Romano-Catolică nu a renunţat la pretenţia ei de supremaţie; şi când lumea şi bisericile protestante acceptă un sabat creat de ea, în timp ce leapădă Sabatul biblic, admit în realitate această încumetare. Ele îşi pot întemeia schimbarea pe autoritatea tradiţiei şi pe aceea a sfinţilor părinţi; dar, făcând lucrul acesta, trec cu vederea însuşi principiul care-i desparte de Roma - şi anume "Biblia şi numai Biblia este religia protestanţilor". Papistaşii pot vedea că se amăgesc atunci când închid ochii cu bună ştiinţă la faptele în cauză. Pe măsură ce mişcarea pentru impunerea duminicii capătă simpatie, ei se bucură, fiind siguri că aceasta va aduce în curând întreaga lume protestantă sub steagul Romei. 27:57 Romaniştii declară că "păzirea duminicii de către protestanţi este un omagiu pe care ei îl aduc fără voia lor autorităţii Bisericii Catolice (Mgr. Segur, Plain Talk About the Protestantism of Today, p. 213). Impunerea păzirii duminicii din partea bisericilor 27:58 protestante este o impunere a închinării la papalitate - la fiară. Aceia care, înţelegând cerinţele poruncii a patra, aleg să păzească sabatul fals în locul celui adevărat aduc prin aceasta închinare acelei puteri prin care a fost poruncită. Însă, chiar prin actul impunerii unei datorii religioase de către puterea civilă, bisericile vor face un chip fiarei; de aceea, impunerea păzirii duminicii, în Statele Unite, va fi o impunere a închinării la fiară şi la chipul ei. 27:59 Dar creştinii din generaţiile trecute au păzit duminica, fiind convinşi că, făcând astfel, ei păzesc Sabatul biblic; şi astăzi mai există creştini adevăraţi în fiecare biserică, inclusiv în cea Romano-Catolică, ce cred cu sinceritate că duminica este Sabatul rânduit de Dumnezeu. Dumnezeu primeşte sinceritatea scopului lor şi integritatea lor înaintea Lui. Dar atunci când păzirea duminicii va fi impusă prin lege, iar lumea va fi lămurită cu privire la obligaţia Sabatului adevărat, atunci toţi aceia care vor călca porunca lui Dumnezeu, pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât aceea a Romei, vor onora prin aceasta papalitatea mai presus de Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei şi puterii care impune instituţia rânduită de Roma. Ei se închină fiarei şi chipului ei. Când oamenii leapădă instituţia pe care Dumnezeu a declarat-o ca fiind semnul autorităţii Sale şi cinstesc în locul ei ceea ce Roma a ales ca semn al supremaţiei ei, prin aceasta ei aleg semnul supunerii faţă de Roma - "semnul fiarei". Şi lucrul acesta nu se va produce până când problema nu va fi pusă lămurit înaintea poporului, iar oamenii vor fi aduşi să aleagă între poruncile lui Dumnezeu şi poruncile oamenilor, iar aceia care continuă în nelegiuire vor primi "semnul fiarei". 27:60 Cea mai înfricoşată ameninţare adresată vreodată muritorilor este cuprinsă în a treia solie îngerească. Este un păcat groaznic acela care atrage mânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă. Oamenii nu trebuie să fie lăsaţi în întuneric cu privire la această problemă importantă; avertizarea împotriva acestui păcat trebuie dată 27:61 lumii înainte de venirea judecăţilor lui Dumnezeu, pentru ca toţi să cunoască ce îi aşteaptă şi să aibă posibilitatea de scăpare. Profetul declară că primul înger îşi face cunoscută vestirea "oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod". Avertizarea îngerului al treilea, care face parte din aceeaşi întreită solie îngerească, trebuie să fie larg răspândită. În profeţie este prezentată ca fiind vestită cu glas tare de un înger zburând prin mijlocul cerului, care va atrage atenţia lumii (vezi note suplimentare). 27:62 Toată creştinătatea se va împărţi în două clase cu privire la această problemă - aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus şi aceia care se închină fiarei şi chipului ei şi primesc semnul ei. Cu toate că biserica şi statul îşi vor uni puterea pentru a-i constrânge pe "toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi" (Apoc. 13,16) ca să primească "semnul fiarei", poporul lui Dumnezeu nu-l va primi. Profetul de pe Patmos vede cum "pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei", cântând cântarea lui Moise şi a Mielului (Apoc. 15,2-3). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: