26:22 Acest subiect n-a fost înţeles de adventişti în anul 1844. După trecerea timpului, când Mântuitorul a fost aşteptat, ei tot mai credeau că venirea Sa era aproape; ei susţineau că ajunseseră la o criză serioasă şi că lucrarea lui Hristos ca Mijlocitor al omului înaintea lui Dumnezeu încetase. Socoteau că Biblia învaţă că timpul de har al omului avea să se încheie cu puţin înainte de venirea reală a Domnului pe norii cerului. Acest lucru părea clar din acele texte biblice care arată spre un timp când oamenii vor căuta, vor bate şi vor striga la uşa milei, dar ea nu se va mai deschide. Şi mai aveau o problemă cu privire la data la care ei aşteptaseră venirea lui Hristos, dacă aceasta n-ar marca mai degrabă începutul acestei perioade care urma să preceadă imediat revenirea Sa. Dând avertizarea că judecata este aproape, ei simţeau că lucrarea pentru lume fusese îndeplinită şi se eliberaseră de povara de pe suflet pentru mântuirea păcătoşilor, în timp ce batjocurile răutăcioase şi hulitoare ale celor nelegiuiţi li se părea a fi o altă dovadă că Duhul lui Dumnezeu fusese retras de la aceia care lepădaseră mila Sa. Toate acestea i-au întărit în credinţa că harul fusese închis sau, aşa cum se exprimau ei atunci, "uşa milei se închisese".