24:48 Totuşi, această dezamăgire nu a fost atât de mare cum a fost aceea prin care au trecut ucenicii la prima venire a lui Hristos. Când Isus a intrat triumfal în Ierusalim, ucenicii Săi credeau că El era gata să urce pe tronul lui David şi să-l elibereze pe Israel de apăsătorii lui. Cu speranţa şi aşteptarea plină de bucurie, se întreceau unul pe altul să dea cinstire Regelui lor. Mulţi îşi aşterneau hainele ca un covor pe calea Lui sau întindeau înaintea Lui ramuri înfrunzite de palmier. Cu o bucurie plină de entuziasm s-au unit în aclamaţia: "Osana, Fiul lui David!" Şi atunci când fariseii, tulburaţi şi mâniaţi de această manifestare de bucurie, i-au cerut lui Isus să-Şi mustre ucenicii, El le-a răspuns: "Dacă aceştia vor tăcea pietrele vor striga". (Luca 19,40). Profeţia trebuia să se împlinească. Ucenicii împlineau planul lui Dumnezeu; cu toate acestea erau condamnaţi la o dezamăgire cruntă. Doar câteva zile au trecut şi au fost martorii agoniei şi morţii Mântuitorului, pe care L-au pus în mormânt. Aşteptările lor nu s-au împlinit, nici măcar într-un