22:49 Pretutindeni răsuna mărturia cercetătoare, avertizându-i pe păcătoşi, atât pe cei din lume, cât şi pe membrii bisericii, să fugă de mânia viitoare. Ca şi Ioan Botezătorul, înainte mergătorul lui Hristos, predicatorii au pus securea la rădăcina pomului şi i-au somat pe toţi să aducă roade spre pocăinţă. Chemările lor arzătoare erau în contrast vizibil cu asigurările de pace şi siguranţă care se auzeau de la amvoanele bisericilor; şi oriunde era vestită solia, ea îi mişca pe oameni. Mărturia simplă şi directă a Scripturilor, sădită de puterea Duhului Sfânt, aducea o convingere căreia puţini erau în stare să-i reziste. Profesorii de religie erau treziţi din siguranţa lor falsă. Îşi vedeau abaterile, spiritul lor lumesc şi necredinţa, mândria şi egoismul. Mulţi Îl căutau pe Domnul cu pocăinţă şi umilinţă. Simţămintele care se prinseseră atât de multă vreme de lucrurile pământeşti erau acum îndreptate către cer. Duhul lui Dumnezeu stăruia asupra lor şi, cu inimi umilite şi supuse, se uneau să înalţe strigătul: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă; căci a venit ceasul judecăţii Lui".