22:47 Mărturia profeţiilor care arătau către venirea lui Hristos în primăvara anului 1844 a pus stăpânire deplină pe minţile oamenilor. Pe măsură ce solia era vestită de la un stat la altul, trezea un interes larg răspândit. Mulţi erau convinşi că dovezile din perioadele profetice erau corecte şi, sacrificându-şi mândria, părerile personale, primeau cu bucurie adevărul. Unii pastori părăseau vederile şi sentimentele lor exclusiviste, îşi părăseau serviciile, chiar şi bisericile, şi se uneau în vestirea venirii lui Isus. Au fost totuşi, comparativ, puţini slujitori care au primit această solie; de aceea ea a fost încredinţată în mare măsură credincioşilor laici umili. Fermierii îşi părăseau câmpurile, mecanicii îşi lăsau sculele, negustorii îşi părăseau mărfurile, iar specialiştii renunţau la poziţiile lor; şi cu toate acestea, numărul lucrătorilor era mic, în comparaţie cu lucrarea ce trebuia împlinită. Starea unei biserici neevlavioase şi a unei lumi care zăcea în nelegiuire împovăra sufletele adevăraţilor veghetori, dar ei cu dragă inimă suportau truda, lipsa şi suferinţa, pentru a-i putea chema pe oameni la pocăinţă spre mântuire. Cu toate că Satana i se împotrivea, lucrarea mergea neabătut înainte şi adevărul advent era primit de mii